Despre putere. La mai multe niveluri

Ne putem imagina că puterea este asemenea unei clădiri cu mai multe niveluri. Să zicem că ar fi un bloc. Cu zeci de etaje. Şi cu mult mai multe niveluri – fiindcă, pe lîngă etajele care decurg din numărătoarea clasică, arhiştiută, există – poate chiar în oglindă – niveluri ascunse privirii imediate. Un fel de „etaje” subterane. Ei bine, imaginea aceasta – care include, din belşug, niveluri ale subteranei unei clădiri – ne ajută să înţelegem un demers editorial dedicat problematicii puterii, complicate şi fascinante deopotrivă.

Despre ce se vede cu privire la putere, dar – aş zice – mai ales despre ceea ce nu se vede, avem o carte despre care spun din start că trebuie trecută la lecturi obligatorii pentru mulţi reprezentanţi ai diverselor „alveole” ale puterii – nu doar politice, nu doar economice… Este sau trebuie să fie o lectură obligatorie, pentru că este o lectură extrem de utilă.

Cartea se numeşte PUTEREA PUTERII. Este scrisă de Reiner Neumann şi publicată, în traducerea din limba germană a domnului Mihai Moroiu şi în colecţia Savoir Vivre, la admirabila editură Baroque Books & Arts. Foarte pe scurt – cartea aceasta este una despre blocul puterii; ba chiar, despre blocurile puterii, în termenii la care am făcut trimitere mai sus, la începutul acestui text-semnal, cu nivelurile subterane indicate cu asupra de măsură, într beneficiul cunoaşterii şi, poate, al unei practici eficiente.

„Volumul de faţă pune la dispoziţie prezentarea generală a unor situaţii tipice – mai ales din zona profesională, analizînd structurile şi regiunile după care se desfăşoară jocul puterii, sugerînd căi de a administra cu succes puterea celor din jur şi pe cea proprie” – menţionează, în declaraţia introductivă, autorul acestei cărţi.

puterea-puterii_1_fullsize

Subtemele pe care le acoperă această carte se întind pe o plagă extrem de generoasă. Un inventar al lor este, cred, cum nu se poate mai folositor – inclusiv în ideea în care această carte poate fi citită, funcţie de nevoi, şi fragmentat, „ţintit” către o anume problematică (deşi, farmecul sau, precum şi utilitatea maximă, rezultă din suma acestor „categorii” tematice).

Aşadar, în inventar: 1. Teoria puterii (de la persoană la sistem); 2. Putere şi carismă (de la imagine la strălucire); 3. Putere şi limbaj (de la conversaţie la ceartă); 4. Puterea şi semnele ei (de la stilou la maşina de serviciu); 5. Putere şi sex (de la morală la oportunitate); 6. Putere şi ierarhie (de la şefie la conducere); 7. Putere şi reguli (de la regulile jocului pînă la birocraţie); 8. Puterea şi mulţimea (de la echipe la vroniplag); 9. Putere şi relaţii (de la networking la nepotism); 10. Putere şi experţi (despre competenţe şi titlurile de doctor); 11. Putere şi carieră (de la corect la important).

Încă ceva: cartea aceasta poate funcţiona – şi cred că trebuie să funcţioneze ca atare – şi ca un vaccin contra naivităţii. Fiindcă, în practică, puterea este, cel mai adesea, ceva mult diferit de perspectivele „romantice”, „idealiste” cu privire la ea. Ar fi bine să ţinem cont de aceasta, mai ales în condiţiile – atît de evidente – în care, o spune şi Reiner Neumann, „peste tot, indiferent de mediul în care ne aflăm, vom recunoaşte şi vom intra în interacţiune cu structuri ale puterii şi cu forme de exercitare a puterii”.

P.S. „Literatura” despre putere este abundentă. Indic doar două titluri care, asociate acestui volum, nu au cum să dăuneze unei înţelegeri şi mai nuanţate a acestei problematici. Primul – „Manualul dictatorului”, volum publicat şi în limba română la editura Polirom, în urmă cu aproximativ trei ani. Al doilea, normal, obligatoriu – „Principele”, de Nicollo Machiavelli.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *