Horia-Roman Patapievici, “Partea nevăzută decide totul” (4)

iv.2. Mecanismul loviturii de stat din România a constat în combinarea a două instrumente de abuz de putere. Primul este instrumentul care poate fi numit al „aducerii la aceeaşi comandă“. Prin acesta, un grup organizat în scopuri ilegitime de putere a putut corela acţiunea de ocupare a câtorva poziţii-cheie de execuţie şi de comandă în aşa fel încât ansamblul pârghiilor statului să poată fi influenţat prin această corelare.

Horia-Roman Patapievici, “ Partea nevăzută decide totul”, Humanitas, 2015

(b) Al doilea instrument de abuz de putere poate fi numit „scoaterea hotărârilor executive şi legislative de sub control legal“: el a constat în măsurile luate de grupul oganizat în scopuri ilegitime de putere, prin care hotărârile Guvernului şi ale Parlamentului au putut fi scoase în mod para-legal de sub cenzura constituţională şi legală a Curţii Constituţionale. Pârghiile au fost trei: controlul asupra Avocatului Poporului (prin care hotărârile Guvernului au fost scoase de sub cenzura Curţii Constituţionale), reducerea competenţelor Curţii Constituţionale (prin afirmarea suveranităţii nelimitate a Parlamentului) şi manipularea cronologiei hotărârilor şi a efectivităţii lor legale (prin publicarea controlată în Monitorul Oficial a deciziilor luate, când de Guvern, când de Parlament).

Partea-nevazuta-decide-totul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *