*Nu e chiar o apariţie editorială de dată recentă. Dar e o carte proaspătă – în duhul ei, în ce pune şi în felul în care pune „pe masa” eventualului cititor teme, sensuri, întrebări, răspunsuri.
*Este subintitulată „150 de răspunsiri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred”. Editorii versiunii în limba română – cartea a fost publicată de Humanitas – au adăugat, foarte inspirat, pe ultima copertă un citat din C.S. Lewis: „spunem adesea că Dumnezeu nu ne răspunde la întrebări; de fapt, noi nu ascultăm răspunsurile Sale”.
*www.humanitas.ro: „GIANFRANCO RAVASI este cercetător al Bibliei cu o largă recunoaştere internaţională, teolog, ebraist şi arheolog şi, din anul 2010, cardinal. S-a născut în anul 1942 şi a urmat seminarul teologic, unde a învăţat limbile greacă şi ebraică. După hirotonisire, a urmat studii de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la Institutul Biblic Pontifical, devenind apoi profesor de exegeză biblică la Seminarul Arhiepiscopal din Milano şi la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrionale. În paralel, a participat, alături de Kathleen Kenyon şi Roland de Vaux, la săpături arheologice desfăşurate în Siria, Iordania, Irak şi Turcia. În anul 2007, Papa Benedict XVI l-a numit Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură şi Preşedinte al Comisiei pentru Bunurile Culturale ale Bisericii, demnităţi pe care le ocupă şi astăzi. Este autor a numeroase cărţi de exegeză biblică, precum şi al unor cărţi de popularizare a Bibliei. Semnează constant articole în cotidiane precum Osservatore romano, Il Sole24 Ore şi Avvenire, ca şi în săptămânale precum Famiglia Cristiana sau reviste lunare precum Jesus.”
*În urmă cu cinci ani, cînd de altfel a şi apărut în limba română volumul care îmi prilejuieşte acum aceste scurte notaţii şi totodată un mic remember, Gianfranco Ravasi a fost în România. La NEC, unde a prezidat alături de Andrei Pleşu un colocviu şi, într-o seară memorabilă, la Ateneul Român, la una dintre celebrele conferinte ţinute în acest loc special, unde a dialogat, firesc şi adînc, cu Horia-Roman Patapievici – „Putem vorbi împreună despre Dumnezeu?”, acesta a fost titlul sub care s-a desfăşurat memorabilul dialog.
*Revenind la carte, cinci sînt calupurile de întrebări & răspunsuri în care îşi grupează G. Ravasi intervenţiile: întrebări „prime”, întrebări „laice”, întrebări „ultime”, întrebări „ebraice”, întrebări „creştine”.
*La un moment dat, în carte, e inserat un citat, cîteva fraze, din nuvela „Noaptea” a lui Elie Wiesel: „Omul se înalţă către Dumnezeu prin întrebările pe care i le pune. Iată adevăratul dialog: omul întrebă, iar Dumnezeu răspunde. Dar răspunsurile sale sunt tainice, nu pot fi înţelese, căci vin din străfundul sufletului şi acolo rămîn pînă la moarte. Adevăratele răspunsuri, Eliezer, le vei găsi numai în tine însuţi. L-am îmtrebat atunci pe Moshe: Şi tu de ce te rogi? Mi-a răspuns: Mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să-i pun adevăratele întrebări”.
* E un citat acoperitor pentru acest regal demers, pentru acest extraordinar ghid spiritual, pentru acest minunat îndreptar de credinţă – viu, cu sens, proaspăt. Nu îl ocoliţi!
