Am citit candva o povestire a unui obscur scriitor din Republica Dominicana in care subiectul povestirii (poate si titlul) era gunoiul menajer. De fapt, doua personaje, colocatari pe aceeasi scara intr-o locuinta sociala, ajung sa se cunoasca, sa isi marturiseasca cele mai intime aspiratii, sa comunice direct si sincer prin intermediul gunoaielor menajere. Fiecare dintre cele doua personaje, manat de curiozate, studiaza zilnic cosul de gunoi al celuilalt si astfel reuseste sa isi alcatuiasca mental un profil psihologic al vecinului sau. E o confesiune de tomberon in care se recicleaza amintiri si sentimente, se arunca prisosul de fatarnicie si se curata sufletele de orice ipocrizie (gunoiul vorbeste de la sine despre modul de viata, despre timpul liber, despre viata sexuala – un colet de prezervative folosite este mai mult decat graitor).
Poti ghici in palma, in astre, in maruntaiele orataniilor, insa iata ca poti stii cu certitudine consultand cosurile de gunoi. Asemeni unor carti de semne, cascate larg, in care oricine poate citi despre alteritate pe scurt, gunoaiele iti dezvaluie substanta intima a proprietarului lor (impropriu spus pentru ca, din momentul in care le-a aruncat, gunoaiele isi pierd proprietarul si devin lucru public). Aici am atins in trecere o sensibila problema juridica: sunt gunoaiele parte din intimitate (privacy)? Iti mai apartin din moment ce le-ai aruncat? Pot fi ele analizate de un ochi rauvoitor fara sa fie lezata astfel personalitatea fostului proprietar? Sunt gunoierii atotstiutori? De pilda, in cazul oamenilor politici, cei care le duc gunoiul sunt atent selectati si aruncati inca de la prima abatere. Ar fi interesanta o biografie a unui om al gunoaielor care sa elucideze latura menajera a unui cunoscut om politic si, de ce nu, a unui dictator celebru (sugerez titlul: Un gunoi de dictator sau Un gunoi de politician).
Nu mai este un secret pentru nimeni ca in societatea contemporana exista cercetatori ai deseurilor menajere care pot da marturie, in deplina cunoastere, despre comportamentul de consum al omului statistic. Cititorii in gunoaie rasfoiesc cu aviditate cuprinsul tomberoanelor cu aceeasi placere cu care un bibliofil parcurge paginile cartilor sale. Aceste minti luminate scruteaza neincetat resturile menajere cu daruirea unor astronomi pentru trecatoarele lor corpuri ceresti.
Datorita acestor intelepti, care pot fi asemuiti unor filozofi ai ambalajelor si alimentelor in descompunere, companiile multinationale cunosc indeaproape preferintele fiecarei familii in parte. Omul statistic apare in astfel in toata nuditatea sa numai in momentul in care duce galeata la gunoi. Din punctul de vedere al unui astfel de cititor in deseuri menajere, omul se manifesta plenar doar in actul de producere a gunoiului. Iar daca il mai si recicleaza, atunci el devine o fiinta supraumana, un Recycle Being.
Pentru cunoscatori, nici gunoaiele recente nu mai sunt ce erau odinioara. Cele mai multe si-au pierdut orice farmec personal si, in consecinta, lectura lor a devenit plicticoasa chiar si pentru cei mai impatimiti dintre cititorii in deseuri menajere. Motivul este simplu: oamenii de pretutindeni au inceput sa arunce cam aceleasi lucruri, incat, in acest moment, domneste o monotonie de nesuportat in noua disciplina a reciclarii. Cercetatorii sunt intristati pe buna dreptate si trebuie sa facem ceva pentru acesti pasionati, astfel incat sa le redam speranta intr-o lume a gunoaielor mai variata, aruncand mai spontan si mai inteligent. Putem incepe o revolutie a gunoaielor cu jurnalele noastre, cu scrisori de apreciere a efortului lor anonim, cu invitatii la circ si cutii cu bomboane nedesfacute sau orice alt gunoi surprinzator care le-ar putea inveseli viata. Putem incepe chiar cu acest articol insalubru.
Foto: Oana-Valentina Suciu
