Patrick Modiano, „Micuţa Bijou” (2)

Şi eu ce făceam în viaţă? Ei bine, pentru moment, trăiam din mici îndeletniciri cu orar redus, totuşi speram să găsesc ceva fix… Aveam mare nevoie de aşa ceva – mai ales pentru moralul meu.
S-a aplecat spre mine şi, cu voce scăzută:
— De ce? Nu stai bine cu moralul?
Întrebarea nu m-a şocat. De abia îl cunoşteam, dar, cu el, mă simţeam în siguranţă.
— Ce cauţi exact în viaţă?
Părea că-şi cere scuze pentru întrebarea asta vagă şi solemnă. Mă fixa cu ochii lui de culoare
deschisă, pe care am remarcat-o că era un albastru aproape gri. Avea mâini foarte frumoase.
— Ce caut eu în viaţă…
Îmi făceam curaj, trebuia într-adevăr să-i răspund ceva. Un tip ca el, care vorbea douăzeci de
limbi, n-ar fi înţeles să nu-i răspund.

PATRICK MODIANO
Micuţa Bijou
Traducere din franceză de
DAN RĂDULESCU
Colecţia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu
Humanitas Fiction, 2014

— Caut… contacte umane…
Nu părea dezamăgit de răspunsul meu. Din nou, privirea aceea limpede care mă învăluia şi
mă făcea să-mi cobor ochii. Şi mâinile frumoase, cu palmele aşezate pe masă, ale căror degete le vedeam alergând pe clapele unui pian. Eram atât de sensibilă la priviri şi la mâini… Mi-a spus:
— M-a izbit un cuvânt pe care l-ai folosit adineauri… cuvântul „fix“…
micuta-bijou_1_fullsize

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *