30 decembrie 1947- Republica Populară Românâ

În canonul comunismului românesc, celebrat prin delir demagogic, 30 decembrie 1947 este ziua în care se naşte Republica, ziua din care se numără lunile şi anii noii lumi care stă să se ivească. Timp de aproape jumătate de veac,actul imund de detronare al Regelui Mihai I a fost elogiat ca un act fondator al libertăţii celor ce muncesc. Timp de jumătate de veac, 30 decembrie 1947 a fost cărămida pe care s-a aşezat edificiul glorios al comunismului eliberator.

30 decembrie 1947 este punctul final al unui parcurs care debutează prin instaurarea guvernului Groza. Eliminarea monarhiei constituţionale oficializează ceea ce deja exista, ca ordine politică- democraţia populară se conturează, cu violenţă şi premeditare, încă înainte ca butaforia republicană să se impună, constituţional. Fraudarea alegerilor din noiembrie 1946, lichidarea prin procese- spectacol a PNŢ, epurarea cabinetului de aliaţii conjuncturali “ burghezi”, reformarea justiţiei prin castrarea domniei legii, codificarea arbitrariului, toate acestea sunt semnele care anticipează RPR şi anunţă interpretarea stalinistă a exercitării voinţei populare. Ca şi în restul Europei Centrale şi Răsăritene, păstarea aparenţelor de mare coaliţie nu se mai justifică. Timpul comunizării accelerate a sosit.


Deja, în decembrie 1947, din România libertăţilor constituţionale nu mai supravieţuia decât o cochilie vidă. Demantalarea statului de drept era completă. Încă oficial in vigoare, constituţia de la 1923 nu mai îşi îndeplinea misiunea de garant şi de pavăză. Controlul comunist asupra societăţii era afirmat. Spaţiile de libertate dispărea, gradual. Profilul societăţii viitoare se putea intui. Rândurile ditirambice închinate în paginile “Revistei Fundaţiilor Regale” revoluţiei bolşevice marchează turnura intelectuală spre totalitarism. Realismul socialist este deja evocat ca formulă estetică. România lui Nicolae Moraru şi Sorin Toma este sincronă cu Uniunea Sovietică dominată de triumful jdanovismului.

30 decembrie 1947 este, aşadar, încheierea dialectică a cuceririi puterii. Sclavia va avea un nume, Republica Populară, după cum va avea parte şi de o constituţie care să îi acorde un fard de legitimitate. În câţiva ani, statul comunist se va angaja, urmând modelul sovietic, în războiul de exterminare menit să înlăture “ duşmanul de clasă”. Inamicii vor fi exterminaţi, memoria lor va fi înlăturată. Monarhia constituţională va fi demonizată.Pentru generaţia lui Ion Iliescu, ( a acelui Ion Iliescu de dinaintea asumării măştii făţarnice de unificator patern), Republica Populară înseamnă începutul carierei lor ilustre. Şantiere ale tineretului, cântece intonate mobilizator, o explozie de bucurie. Vocile victimelor sunt acoperite de acest cor al fericirii proletare. Căci lor, victimelor, le este rezervată doar uitarea şi singurătatea.

Un comentariu

  1. dusan crstici says:

    ”Sclavia va avea un nume, Republica Populara …”. Am crezut ca nu voi citi vreodata adevarul despre viata mea. Nu-mi ajung cuvintele pentru a va multumi.
    Cu deosebit respect, Dusan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *