1. S-a născut la Varșovia, în 1879, într-o familie evreiască înstărită. Numele său adevărat era Henrik Goldszmit.
Țara natală se afla, în acel moment, sub stăpânire rusească și nu va fi trecută pe hartă decât în anul 1919, imediat după finalizarea primului război mondial. În Polonia lui Korczak trăia cea mai mare comunitate evreiască din lume, pe care naziștii şi sovieticii o vor distruge între 1939-1945. Dacă în 1939 în Polonia locuiau aproximativ 3,5 milioane de evrei, după război comunitatea evreiască mai număra ceva mai mult de 200.000 de suflete.
Întotdeauna a considerat că este evreu și polonez sau polonez și evreu – ordinea nu a contat prea mult pentru el. Despre această dublă identitate personală va scrie: “Dacă aș avea mijloacele necesare, mi-aș dori să petrec o jumătate de an în Palestina pentru a contempla ceea ce a fost și o jumătate de an în Polonia pentru a păstra ceea ce a mai rămas.”
2. Tatăl îi moare pe când avea 17 ani într-un spital psihiatric, fapt care l-a marcat profund şi l-a făcut să se gândească că şi el va muri de tânăr.
A studiat medicina la Varşovia şi la Berlin, specializându-se în pediatrie.
A luat parte, în calitate de medic militar, la Războiul ruso – japonez (1905-1906) şi la Primul Război Mondial, alături de armata ţaristă şi la Războiul polonezo – sovietic din 1919 , în cadrul armatei statului polonez.
3. “Copilul – o sută de măşti, o sută de roluri interpretate de un actor capabil. Cu totul altul, după cum vorbeşte cu mama, cu tata, cu bunica sau cu bunicul, cu totul altul în percepţia unui învăţător sever sau blând, altul în bucătărie, altul printre ceilalţi copii, altul printre bogaţi sau săraci, altul îmbrăcat ca pentru o zi de lucru sau de sărbătoare. Naiv sau viclean, supus sau orgolios, blând sau răzbunător, echilibrat sau despotic, este expert în arta disimulării, în capacitatea de a se închide în sine, încât ne duce de nas şi ne exploatează.
În domeniul instinctelor, nu–i lipseşte decât unul, de fapt îl posedă şi pe acela, dar difuz, ca un fel de ceaţă a simţămintelor erotice.
În domeniul sentimentelor, ne întrece prin forţa acestora şi prin absenţa inhibiţiilor.
În domeniul intelectual, stă cel puţin la acelaşi nivel cu noi, îi lipseşte doar experienţa.
Tocmai de aceea se întâmplă atât de frecvent ca un adult să se comporte ca un copil şi un copil, ca un adult. ” (Cum iubeşti un copil și Dreptul copilului la respect, Curtea Veche Publishing, 2012, pag. 86-87)
4. Când a publicat Cum iubim un copil și Dreptul copilului la respect, în 1920 și 1929, cărțile ce l-au impus în lumea întreagă, era un autor de cărți pentru copii cunoscut și un pedagog respectat. Volumul său Regele Matei Întâiul, publicat în 1922, a fost, în epoca interbelică, una dintre cele mai iubite cărți pentru copii din Polonia.
A fost realizator al unei emisiuni radiofonice renumite, întreruptă după ocuparea Poloniei de către naziști, și a creat o publicație pentru copii, Mica revistă, în care apăreau doar texte scrise de copii. Pseudonimul sub care activa în acele vremuri era Bătrânul Doctor.
5. Andrej Wajda a făcut un film emoţionant despre el, în 1990. Korczak-ul lui Wajda nu a fost acceptat de toată lumea filmului, considerându-se că a tratat prea blând felul în care s-au comportat polonezii faţă de populaţia evreiască în timpul ocupaţiei naziste. Claude Lanzmann, autorul teribilului Shoah, a fost unul dintre criticii filmului. https://www.youtube.com/watch?v=iG0GFBjdeA0
6. “Încă de mici, creştem cu sentimentul că tot ce e mare este mai important decât ce e mic.
Respect şi admiraţie trezeşte ceea ce e mare, ceea ce ocupă mai mult loc. Ce e mic e obişnuit, neinteresant. Oameni mici – necesităţi mici, bucurii şi necazuri mici.
Îți atrag atenția un oraș mare, un munte înalt, un copac impunător.
Zicem: o înfăptuire măreață, un om mare.
În schimb, copilul e mic, e ușor, are o masă mai mică. Trebuie să ne aplecăm, ca să ajungem la nivelul lui.” (Cum iubeşti un copil și Dreptul copilului la respect, Curtea Veche Publishing, 2012, pag. 369)
7. A creat şi a condus, începând cu 1912, unul dintre cele mai mari orfelinate din Polonia, care oferea servicii de ocrotire copiilor evrei. Iar din 1919 a preluat și conducerea orfelinatului Casa noastră, în care puteau locui orfanii polonezi. Prin metodele sale pedagogice și prin activitatea sa, a revoluționat sistemul de ocrotire a copilului, psihopedagogia modernă și a cristalizat, pentru întâia oară, drepturile fundamentale ale copiilor. Regulile impuse copiilor se întemeiau pe autoguvernare și excludeau violența. Existau un Parlament al copiilor și un Tribunal în care erau dezbătute și rezolvate problemele comunității de copii.
În timpul ocupaţiei naziste, a ales să rămână lângă copiii săi, deși a avut posibilitatea să părăsească Ghettoul din Varșovia, în care fusese obligat să trăiască. Este gazat, alături de micuții orfani, la Treblinka, în august 1942.
8. Korczak: „ATENȚIE: VIAȚA CONTEMPORANĂ creează o brută puternică, homo rapax; acesta dictează modul de acțiune. Concesiile lui pentru cei slabi nu sunt decât minciuni, cinstirea celor bătrâni e o comedie, ca și drepturile egale pentru femei și bunăvoința pentru copii. Simțirea rătăcește fără adăpost – o cenușăreasă. Și e vorba tocmai de copii – prinții sentimentului, poeți și gânditori.
Respect, dacă nu smerenie, în fața copilăriei curate, limpezi, imaculate, pline de sfințenie.” (Cum iubeşti un copil și Dreptul copilului la respect, Curtea Veche Publishing, 2012, pag. 399)
9. Convenţia asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data 20 noiembrie 1989, se întemeiază pe principiile drepturilor copilului concepute de Janusz Korczak.
10. Janusz Korczak: „Copiii, fiind mici și slabi, au o valoare de piață scăzută.” Iar spusa aceasta conţine și în prezent o doză mare de adevăr.
P.S. Câteva sub-punkte româneşti:
– „Cum iubești un copil” și „Dreptul copilului la respect” au apărut în traducere românească, într-un singur volum, în 2012, la Editura Curtea Veche. Traducătorul celor două cărți este domnul profesor Vasile Moga, cunoscut în lumea literară pentru transpunerile sale din literatura franceză și literatura poloneză. Publicarea volumului a fost finanțată de Institutul Polonez din Bucureşti.
– Revista Observator cultural a publicat un substanţial supliment dedicat lui Janusz Korczak în luna mai a anului 2012 (Observator cultural – Supliment, nr. 364/622, 3-9 mai 2012).
– FONPC (Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii) acordă, începând din 2010, premiile “Drepturile Copilului – Korczak”.
