Aer nobil ce-şi decerne
Depărtare şi distanţă.
Tăinuindu-şi frumuseţea
Nu-şi doreşte-o nouă faţă.
Şi viaţa, fără-ncetare,
Prin măruntul ce se-ntâmplă
Umblă-n linişte prin aer,
Aer e, minune simplă.
Viaţă, viaţă, doar atâta,
Suflu-acesta ce-mi dă harul,
Harul şi-o credinţă: lumea
– Iată extraordinarul.
Ochii mei cuprind în iris
Imensul ce se perindă.
Mi-l îmbie panorama,
Profund cristal, de oglindă.
Adâncite-n aer, nu sunt
Singure, sunt înăuntru,
Mari grădini, cabane, colţuri,
Streaşina sub care intru…
(Jorge Guillén, Aerul, fragmente, în Atlas de sunete fundamentale, traducere de Ştefan Aug. Doinaş, Editura Dacia, Cluj, 1988)