În primul număr din 1948 al Ziarului Ştiinţelor Populare – publicaţie ce fusese înfiinţată în 1912 de Victor Anestin, dar care, în perioada comunistă, avea să fie transformată total – apare un articol incitant al cărui titlu este pus sub forma unei întrebări: “Încotro merge omenirea?” O întrebare importantă la […]
‘Daca ai avea o bagheta magica si ti-ai putea schimba viata in asa fel incat sa fie exact asa cum ti-o doresti, si maine dimineata te-ai trezi in noua ta viata, cum ar arata ea? Descrie-mi-o, te rog!’ ‘Nu stiu. Tot ce stiu e doar ca sunt profund nefericit. Nimic […]
Zicea cineva că ne pregătim ani de zile să avem o casă frumoasă, iar când e gata gata suntem deja bătrâni. Da, am văzut atâtea cazuri de oameni deja îmbătrâniţi, şi mândri – degeaba – de casa lor cu materiale din Italia sau mai ştiu eu de unde. Sau mai […]
Regimul totalitar care a stat la putere in Romania intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989 a fost unul de tip sovietic. Daca nu intelegem acest lucru, ne ratacim intr-un labirint de alibiuri, mituri si mistificari. Sigur, intre 6 martie 1945 si 30 decembrie 1947 comunistii nu au putut […]
Only Lovers Left Alive, ultimul film al lui Jim Jarmusch, pare o poveste minimalistă despre două personaje, Adam și Eva, venerabili vampiri, care trăiesc aparent post-modern, separat, unul în Detroit, SUA (Adam), celălalt în Tanger/Tangier, Maroc (Eva). Ei se iubesc de câteva secole și s-au căsătorit de mai multe ori […]
Feodor Sologub este, alături de Leonid Andreev, unul dintre cei care împinge experimentul abisal cel mai departe în proza rusă de dinainte de 1917. Marcat de amprenta simbolismului, supravieţuind în Uniunea Sovietică ca o umbră a unui trecut extinct şi îndepărtat, Sologub este, prin formula sa narativă şi prin impulsurile […]
Vorbind despre cartea cea mai cunoscută a lui Ernst H. Kantorowicz, simt nevoia să evoc o secvenţă din studenţie. Îmi aduc aminte cum a început cursul de istoria Evului Mediu apusean. Se împlinesc de atunci aproape două decenii. Eram probabil în Amfiteatrul „Nicolae Iorga“ al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, […]
Este indiscutabil că ficţiunea legală a celor Două Corpuri ale Regelui a fost un aspect caracteristic al gândirii politice engleze din epoca reginei Elisabeta şi a primilor Stuarţi, dar ar fi o greşeală să sugerăm că asemenea speculaţii au fost limitate la secolele al XVI lea şi al XVII lea […]
Nu doar episcopul, ci şi regele figura ca o persona mixta, pentru că şi lui îi era atribuită o anumită capacitate spirituală ca emanaţie a consacrării şi ungerii. Este adevărat că doctrina papală i a refuzat în cele din urmă regelui caracterul clerical sau a redus acest caracter la nişte […]
Observăm că acel „corp mistic al Bisericii, al cărui cap este Christos” a fost înlocuit – ca în scrierile juriştilor – de un „corp mistic al respublica, al cărui cap este Principele”. Iar Enea Silvio – precum Lucas de Penna înaintea lui – nu a lăsat nici o îndoială asupra […]
