În afara oamenilor nimeni nu mai are istorie, deoarece suntem singurii capabili să ne punem trecutul în cuvinte. Iar acest trecut se schimbă neîncetat, odată cu locul din care îl privim și de bagajul pe care îl purtăm cu noi când o facem. Dar astăzi, am impresia că managementul a […]
“De acord cu domnu’ Badea, vom avea coronavirus!”. Înainte de asta, nu a trecut prin mintea nimănui… cine este domnu’ Badea, cine îi dă dreptate, și unde? Bum! Atăzi toate revelațiile apar ‘exclusiv, senzațional’ la televizor. Pur și simplu se nasc în fața camerelor de filmat. Nici nu stau mult […]
”Istoria ca viitor”, textul care dă sintagma cea mai puternică a titlului de volum*, este plasat la finalul acestei cărți care semnalează, într-un mod strălucit, dimensiunea eseistică a imensei și polivalentei opere a Anei Blandiana. În memoria publică recentă, acest eseu are un destin destul de pregnant: inițial, ”Istoria ca […]
Chiar și Dincolo, printre umbre, Părintele Patriei era cu totul diferit de ceilalți; era altfel; în vânzoleala nenumăratelor spirite mărunte fără pondere, aura sa avea o anume transparență diafană a Larilor, înaintând calm și cu imperială maiestate spre mine. Avea calmul unei anume omnisciențe și omnipotențe pe care doar cel […]
„Cu excepţia celor care se referă la poezie, aceste texte sunt dovada măsurii în care istoria i-a răpit istoriei literare drepturile pe care le avea de la naştere asupra mea.“ „Nu există nici o îndoială că omenirea de azi este în criză. Dar există oare un singur moment al […]
Insecta aceea s-a uscat pe trecutul meu. Intră acum învingătoare, Crezând că în locul meu Va fi altcineva. Atinge barierele, Pune capăt pătrățelelor. Dar dimineața îngroapă Impudica fărădelege. Numai Soarele singur Intră prin unghere, Sparge monturile, Alungă întâmplările Se-nfrățește cu absența, Agățată de mine, Cu flacăra de pe scoarța zidurilor. […]
Societăţii româneşti îi este tot mai greu să-şi dea seama către ce se îndreaptă… De îndreptat, ne îndreptăm noi încotrova, dar unde? Parc-am fi într-un tren de noapte, care, vorba premierilor de odinioară, colac peste pupăză a mai şi intrat într-un tunel. Se trezeşte câte unul, se uită năuc pe […]
CULTURA POATE FACE SĂ RENASCĂ O LUME Recunoşti că ai plîns în data de 16 septembrie 2016? Măi, Cristi, eu ți-am spus asta așa, ca între prieteni, iar tu umpli lumea… Nu știu dacă-i de laudă. N-am plâns, de fapt… Am hohotit de bucurie, asta a fost. Am avut […]
Lumina atârna ciudată şi plină de teamă, scările de bloc se mutaseră mai aproape de cer şi nimeni nu cobora sau urca încă o treaptă. Stăteam nemişcaţi în pereţi, prinşi la spate de cordoanele noastre ombilicale care arătau ca nişte frânghii ude înţepenite în gheaţă şi desenam cu claviculele un […]
simple viori violacee stârnesc confuzii prin obiecte reci abur subţire urcă din femeie ca dintr-un foarte proaspăt loc de veci capcane fastuoase la vedere purtând aroma prăzii viitoare aerul cald şi simpla mea părere ce umple-un gol rămas dintr-o-ntrebare sunete rare urmăresc prezenţa îi dau contururi aspre de învins nesăţios […]
