CULTURA POATE FACE SĂ RENASCĂ O LUME
Recunoşti că ai plîns în data de 16 septembrie 2016?
Măi, Cristi, eu ți-am spus asta așa, ca între prieteni, iar tu umpli lumea… Nu știu dacă-i de laudă. N-am plâns, de fapt… Am hohotit de bucurie, asta a fost. Am avut și matori că așa a fost.
Cine te-a făcut să plîngi?
N-auzi că am hohotit de bucurie? Știu clar că locul în care trăiesc eu, dar mai ales copiii mei și generația lor va fi unul cu mult mai bun decât e acum datorită acestei extraordinare decizii. În 2021, Timișoara va fi mai altfel, în sens pozitiv, decât dacă nu ar fi câștigat această competiție. Dacă bunul Dumnezeu îngăduie, ne vom bucura cu toții de viitorul care se întrezărește fast. Iar generația copiilor mei va avea numai de câștigat.
De ce plîng bărbaţii uneori?
Cel de Sus ne-a dat lacrimile, probabil, ca să ne scoată din încurcătură când nu ne găsim cuvintele. Sau când nu le putem rosti. Ori când nu putem face mai nimic.
Cum vezi toată treaba? Sau încă nu o vezi prea clar – dar ştii că va fi multă şi mai ştii că e foarte bine că se va întîmpla aşa?
Ce va urma va fi o întreprindere foarte complexă, pe mai multe paliere, domenii, zone. Va fi nevoie de interferențe, de sincretisme, de conexiuni. Mai ales de un plan serios de acțiune. De oameni. Simona Neumann e unul dintre cei mai importanți. A știu să își facă o echipă, să o coordoneze, să-și cheltuiască, fără să se plângă, energia. A făcut-o cu folos. Dar avem timp să discutăm pe îndelete despre ce-i de făcut, nu acum. Tu însuți ai atâtea legături importante cu Timișoara, va trebui să fii parte din marea echipă, să vii cu idei, cu propuneri, cu soluții.
E timp ca să iasă bine?
Este. Trece el cam repede, dar, dacă suntem deștepți, îl facem să lucreze pentru noi.
Poate să fie altfel decît bine?
Da, poate. Foarte bine. Excelent. Extraordinar.
Timpul – cu atît mai mult în acest caz – înseamnă ŞI oameni, în primul rînd oameni?
Nu-ți ascund că am mici temeri. Prima este generată de entuziasmul scăzut, indiferent despre ce e vorba. Aici pare că oamenii sunt entuziaști de pe o arie foarte… restrînsă: a propriului apartament, a propriei curți. Poate și a străzii lor. Eu sper ca povestea asta fericită în care comunitatea a intrat să fie… depănată de câți mai mulți. Trebuie să existe generozitate, mai ales față de orașul ăsta minunat, în care trăim. Mai trebuie să dai și de la tine, fără să te zgârcești. Pur și simplu să dăruiești! Știi, e chestia aia cu raiul și cu darul din dar… Dăruind, vom dobândi.
Renaşte locul?
Și dacă, prin absurd, s-ar împotrivi, va renaște. Vine valul, implacabil, peste acest loc. Însă poate va fi o renaștere profundă, din temelii, sau doar una a… fațadelor, a centrului, a câtorva oameni. Depinde de noi toți cum vom reuși să capacităm comunitatea, cum o vom integra, de la bază în sus, în toată mișcarea ce va urma.
Cultura renaşte un loc, o lume?
Economicul poate renaște un loc. Dar renașterea unei lumi numai cultura o poate face, nimic altceva!
Face Timişoara o nouă revoluţie? De data asta una culturală?
Sunt șanse chiar și pentru asta. Cert este că emulație va fi, noutate va fi, un soi de… nebunie culturală va fi, spirit există… Vor fi toate ingredientele, ba chiar și surplus de ele, doar că proporția de hazard, într-o revoluție, e mare. Asta dacă este, cu adevărat, revoluție. Așa că hai să nu ne… hazardăm.
Sibiul a dat, după ce a fost capitala culturală, un preşedinte de stat. Îl dă, peste un timp, şi Timişoara?
Nu seamănă om cu om, darămite loc cu loc. Vom trăi, vom vedea și vom zâmbi. Sper că vom zâmbi!
