DESEN CU CLAVICULELE

Lumina atârna ciudată şi plină de teamă, scările de bloc se mutaseră

mai aproape de cer şi nimeni nu cobora sau urca încă o treaptă.

Stăteam nemişcaţi în pereţi, prinşi la spate de cordoanele noastre

ombilicale care arătau ca nişte frânghii ude înţepenite în gheaţă

şi desenam cu claviculele un cerc

unde morţii se întorceau de pe o parte pe alta

o dată la şapte ani

ca nişte şamani adormiţi

prevestind viitorul

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *