Era pe 15 septembrie 1958. Exact în acea lună a început şi ancheta tatălui meu la Comisia Controlului de Partid. Atmosfera din casă era greu respirabilă, plutea un aer ameninţător, ştiam cu toţii că se năruie ceva ce părea statornic şi previzibil. Nervii erau mereu pe cale de a exploda. […]
În primul rând trebuie să spun că nu-mi amintesc dacă a fost și tata atunci când am mers în prima zi de școală. Aș putea să-l sun și să-l întreb, dar am o mică jenă. Păi dacă au fost amândoi părinții cu mine până la poarta unității militare, când m-au […]
Categoric data de 15 septembrie 1981 nu a fost cea mai fericită zi de deschidere a anului școlar pentru conducerea Școlii Generale numărul 4 din Sibiu, care urma să-l primească pe subsemnatul în clasa a I-a B, din secția germană. Necazul nu eu l-am provocat, ci vremea. Si n-a început […]
M-am temut că, după jumătate de secol, nu-mi mai amintesc prima zi de școală. Dar nu e așa, ceva a mai rămas, lumina specială a zilei, imaginea zumzăitoare din curtea școlii, apoi învățătoarele care ne-au strigat numele celor dintr-a-ntîia. Eu am căzut în clasa B, iar asta m-a făcut puțin […]
Filip Vlăduţ este elev în clasa a VIII-a, la şcoala din Aluniş. Nu ştie să scrie, nu ştie să citească. Dar n-ar lipsi de la ore nici în ruptul capului. Stă în prima bancă şi urmăreşte mereu cu o expresie de seriozitate pe chip tot ce se discută în clasă. […]
”Și totuși trebuie să alegem.” (Harold Bloom, Elegie pentru canon) Întrebarea pe care o pun, din start, e dacă lista autorilor care se studiază în școală mai este valabilă. Prin valabilitate nu înțeleg înălțimea estetică sau importanța cultural-istorică, ele sunt, desigur, tacit presupuse, ci înțeleg eficiența acestei liste, adică deschiderea […]
Poporul nostru, din cauza împrejurărilor istorice, a rămas cam înapoi de cultura europeană şi simte astăzi că trebuie să facă toate sforţările, toate jertfele posibile pentru a recâştiga timpul pierdut şi a ajunge la nivelul popoarelor culte. Câţi părinţi şi câte mame se găsesc cari, la cel mai mic […]
De ce tot comicul din România s-a dus la Caragiale? De ce este el singurul, marele nostru comediant? Chiar nu există, la nivel de liceu, vreo sursă a umorului care să poată fi discutată în raport cu alt autor în afară de Caragiale? Exceptându-l, poate, pe Creangă, cu oralitatea specifică. […]
În toamna trecută – datorită mai ales Asociaţiei Secular-Umaniste din România – s-a relansat discuţia publică privind oportunitatea predării Religiei în şcoli; de fapt, era pusă în dezbatere mai ales modalitatea de înscriere a elevilor la orele de Religie. Mi se pare că o problema deloc de neglijat este următoarea: […]
