M-am temut că, după jumătate de secol, nu-mi mai amintesc prima zi de școală. Dar nu e așa, ceva a mai rămas, lumina specială a zilei, imaginea zumzăitoare din curtea școlii, apoi învățătoarele care ne-au strigat numele celor dintr-a-ntîia. Eu am căzut în clasa B, iar asta m-a făcut puțin trist. Aș fi vrut să fiu în clasa A. Nu știu care au fost criteriile, noi nu aveam nimic altceva decît numele, pe care prima dată le rostea cineva în format întreg. Asta pentru că eu nu am fost la grădiniță, clasa întîi fiind prima mea încolonare. Cred că ne-au urcat pe scena de beton din curtea școlii, nu mai știu exact, ne-au încolonat, ne-au urat bun venit la școală. Pe scena aceea aveam să urc de opt ori la sfîrșitul fiecărui an școlar ca să-mi iau premiul I, cu coroniță.
Am intrat în clasa noastră, Întîia B, și ne-am așezat în bănci cam alandala. Ordinea avea să fie stabilită în următoarea oră, cînd s-a strigat catalogul iar eu m-am uitat curios, asta țin minte sigur, la fiecare coleg de clasă și mă miram de numele lor. Nu auzisem aîttea nume de familie la un loc niciodată. Nu aveam radio, nici televizor, așa că nu aveam unde le auzi. Femeile erau tanti și bărbații nenea, nu aveau nume de familie la noi în Bujac, un cartier mărginaș al Aradului. Dar colegii mei, și eu însumi, ieșeam în lume pentru prima dată oficial, cu numele de familie și prenumele rostite mereu în primele zile. În prima pauză am ieșit și m-am dus spre clasa A, care evident că mi se părea mai frumoasă. Aș fi vrut să mă duc acolo cînd s-a sunat clopoțelul, dar a fost doar un gînd trecător.
Aveam să rămîn în clasa B. Și în ciclul doi tot în clasa B. Și la liceu, tot în clasa B. În pauza a doua, înainte de a ni se da manualele, am mai mers spre clasa A și mi s-a părut că fetele de acolo erau mai frumoase. Pînă cînd, la orele de caligraie am descoperit scriul extraordinar al colegei mele Diaconu Adriana. Eu nu am scris frumos niciodată, ea scria, din primele zile, exact ca în manual, fără pete de cerneală, fără ștersături. Făceam ce făceam și treceam mereu pe lîngă banca ei să mă uit în caietele de temă. Scrisul ei frumos, caligrafia ei desăvîrșită au fost primele motive să mă bucur că, totuși, sînt în clasă cu ea, în clasa B.
