Ai lacrimile atât de rotunde și tari, încât, dac-am fi azi, oriunde, rămași pe drumuri din cauza rul- mentalului cu fluieratul cool, să repornim, numai cămașa sau tricoul e destul să-mi dau jos și să-ncepi, deasupra roții stângi, la mine-n brațe, repede, să plângi.
am reuşit să scriu prima pagină de la coadă la cap. învăţ meseria de a supravieţui jubilez în jurul ideilor lejere pe care le născocesc nu înveţi nimic de la oamenii singuri şi trişti dar ei sunt cei care pot vedea în inima ta fugi cât mai […]
La ce bun poeți în astă lume? Pentru că poezia e terapeutică. Pentru că dacă există o sublimare a toanelor de care suferim, atunci ea e posibilă în versurile care dau carne și oase amintirilor noastre. Pentru că într-o lume a narațiunilor excesive, solitare și prea puțin solidare, poezia e […]
la miezul nopţii am mâncat o felie de doboş mâinile mi s-au albăstrit vene camuflate gesturi mecanice pumni închişi. deschişi. închişi totul o să fie bine, îmi spuneam. din ziarul de pe noptieră ies două peisaje de primăvară doi hoţi duc în spate nişte copaci cu scorbura neagră […]
noi nu vom muri nicicând. noi am auzit ţipătul răniţilor mult după ce războiul s-a sfârşit am văzut chipul ratării de la mijlocul vieţii când pătuţurile copiilor au fost înlocuite cu rafturi. baudelaire. albatroşii din gips. thomas merton. plantele căţărătoare de cameră an după an creştem frunze mari […]
Ai ajuns deja în străvechea dopa- mină de zinc, undeva,-n Europa fiindcă am jucat jocul cu măr- cele de sticlă la tine în păr de parc-a sărit prin fereastra-nchisă din Frauenkirche iarna opiu-zisă, și eu mă-ndepărtasem să exiști cu ea-ntr-o poză și mai mulți turiști?
Ai fost peste nouă mări și nouă vătămări corporale să ai întârzieri la Plecări ca în vremurile de-altădată cele trei fecioare de-mpărat pe nume Lady D Day? Și dacă da, nu-i așa c-ai văzut pentru mine cât ele semănau de mult cu tine în tine- rețetele tale nici astăzi […]
Femeia a stins ţigara şi-a şters rujul de pe buze a închis ultimul borcan de murături asortate a deschis cartea intrând a tras coperta după ea de atunci cartea a rămas aşa agăţată de acelaşi nor în formă de Dumnezeu bătrân şi pufos.
Marți, 22 septembrie, de la ora 19.30, editura Humanitas invită cititorii săi la o întâlnire online&live cu Mircea Cărtărescu și Mirela Nagâț despre cele „o sută de poeme, o sută de fețe ale singurătății“ din volumul Nu striga niciodată ajutor. În deschiderea serii, Gabriel Liiceanu va prezenta noutățile editoriale ale […]
Mai pâlpâie în noapte aripa unui fluture şi-a ţinut respiraţia să se strivească de becul aprins în muzica aceasta abstractă, necântabilă hai să ne înnodăm venele să împletim o frânghie hai s-o aruncăm pe fereastră să evadăm în beznă să ne lovim de drogaţii de la gară să […]
