Așteptăm să ne naștem. Țipătul de început e al victoriei în fața neantului. Efemeră, dar tot victorie. Așteptăm, cu timiditate, să mângâiem cele mai frumoase păpuși din lume. Cele mai frumoase cărți. Aerul dintre noi și ceilalți. Lumina. Așteptăm, seara, să înceapă povestea. Stăm cuminți, pe marginea patului, cu o […]
Și viperele contemplă toamna. Sunt magnetice, silențioase. În zori, trupul meu pare Că e-n asfințit. Câtă moarte E-n gâtul ulciorului Zdrobit din întâmplare. Culeg cioburile Ca pe-un adverb spart. Le-nchid în preajma izvorului. Soarele lăcrimează. Din șapte -n șapte ani, Toamna îmi curăță vorbele de cenușă. Colinele din mine seamănă […]
se măreşte ziua moartea se întoarce mai târziu acasă
Meduzele sunt nesătule. Se zbat , sclipesc printre cianuri , Semizei și prăpăstii. La ce bun , că se-ntind apoi la soare Cu gândul la sânge și gardieni . Visează experiențe Și chiar flacăra lor, a regilor. Pictează lupi pe mahonul Din fundul mărilor. Tălmăcesc inimi Și apoi le revendică. […]
Bătrânețea E-o plăcere Bine strunită. Trecătorule , Ești vrednic să fii prins În acest solstițiu Prost inspirat. Soarele cade pe el. Dimineața lustruiește Lumea dispărută. Puful florilor Se-ncuie în arțar. Cărțile complice Nu se mai scriu. Verdele adoarme Pe galbenul învechit, Inimile prăfuite Se-ntind la alt Soare.
Poezia Și propria ei depărtare. Aluneci În lumina de august. Ar trebui Să-ți alegi alți pași. Te-mpotmolești În poveste , Ca-ntr-un joc, Ca -ntr-o nuvelă de Cehov. Asculți Fluidele stanțe…
Marea , oceanul , laguna . Nimic despre noi . Se schimbă spațiu În spirale mărunte. Ne îngropăm minuțios În timpul celuilalt. Marea pare tot mai departe. Doar urmele de nisip ale îngerilor. Și acolo , pe țărm , Amintirea mea. Un bust ce lunecă dincolo. Se-afundă adânc Ca într-un […]
viespea nu moare după ce înțeapă iar tu mi-ai spus că moare mi-a reproșat fiu-meu printre lacrimi moare cum să nu ca și albina acul rămâne înfipt iar când își iau zborul partea lor din spate ce e legată de ac se rupe și-s gata nu-i așa! nu-i […]
citesc cartea unui poet mai tânăr ca mine cu vreo 20 de anișori sunt curios să văd dacă e coaie cum am auzit citesc și pe la jumătate mă prind că omu’ rade cam o sticlă de whisky pe zi fumează două pachete de gitanes iar la chefuri […]
Fizicienii spun că noi existăm împrumutând lumină. Lumina creează spațiu. Fără lumină, ochii nu pot observa nimic. Nici forma, nici culorile, nici mișcarea. La început, a fost lumina. Apoi, s-au ivit soarele, stelele, luna. Simbolismul luminii e infinit. Cum să ne menținem în sfera luminii – iată o întrebare care […]
