Solstițiu

Bătrânețea
E-o plăcere
Bine strunită.
Trecătorule ,
Ești vrednic să fii prins
În acest solstițiu
Prost inspirat.
Soarele cade pe el.
Dimineața lustruiește
Lumea dispărută.
Puful florilor
Se-ncuie în arțar.
Cărțile complice
Nu  se  mai scriu.
Verdele adoarme
 Pe galbenul învechit,
 Inimile prăfuite
Se-ntind la alt Soare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *