Şi intrăm în toamnă ca într-o criptă funerară saturată de şoapte: octombrie se înfăţişează ca o pagină atinsă de mâinile celor morţi, delicat şi tandru, chemare a anilor duşi, convocare a memoriei ce ne bântuie, asemeni unui vânt de larg, visător. Şi suntem primiţi de toamnă cu îngăduinţa nostalgică a […]
Titlul e parte din „versul celor patru superlative”, cum strălucit a caracterizat Ștefan Augustin Doinaș celebrul prim stih eminescian din Odă în metru antic, în care și cuvintele, preluate de mine ca titlu, ar trebui tălmăcite, poate, nu terminologic, ci poetic și „patetic” (cum este și unul din superlativele găsite […]
Geme. Îmi lipesc obrazul de uşa de la intrare. Miroase a stejar. După atâţia ani, încă mai miroase a stejar. Tata a fost mândru când a cumpărat-o. Nu avea nimeni uşă ca a noastră. Din stejar sculptat. A cărat-o în spate kilometri întregi. Uşa era grea, dar tata a cărat-o […]
