Instalaţi în transa visului, am lăsat în urmă, amândoi, tihna de pământuri a zilelor omeneşti. Singurul nostru acasă este acest domeniu tremurător de pleoape, această mişcare de atomi îndrăgostitiţi ce se iveşte din sufletele noastre unite, asemeni unui suflu de crepuscul al toamnei. Căci în vise şi în marginile lor […]
Dragostea de dincolo de moartea este un teritoriu al indistincţiei: cei care nu mai sunt se află alături de cei vii, iar paşii lor răsună , melancolic,în marginea dimineţilor luminate de un soare ce nu mai este al lor. Dragostea de dincolo de moarte este un anotimp al întoarcerii : […]
Singurele cuvinte pe care fiinţa noastră unită în moarte le mai poate şopti sunt cele care se adună în frazele acestui text : respiraţia noastră dă naştere paginilor în care mai putem fi împreună, departe de tumultul vieţii ce curge departe, orb şi întunecat. Singurele priviri pe care ochii noştri […]
O anumită complicitate a discreţiei ne împiedica, de atâtea ori, să trecem pragul unui trecut care era, pentru tine, doar un domeniu de durere şi de lacrimi. Despre acel timp alegeam să tăcem impreună, poate pentru că în acea tăcere unită a inimilor noastre se simţea jalea ce cobora asupra […]
Şi poate că singura cronologie a vieţii mele este cronologia delicată şi tainică a acestui jurnal : paginile sale sunt tot ceea ce ne mai uneşte, iar cuvintele pe care le chemăm, scriindu-l, sunt cele în care mai putem regăsi puritatea melancolică a fericirii noastre. Este ca şi cum moartea […]
În clipele în care singurătatea mă înconjoară, cu fortificaţiile ei de îndoială şi de jale, un vânt se insinuează din depărtări, iar parfumul tău revine până la mine, discret asemeni unei promisiuni a amurgului. Şi ştiu că atunci, doar atunci, o poartă de himere se deschide şi ceea ce este […]
Conturul estompat al amurgului este, din clipa morţii tale, singura patrie care ne mai poate primi. Şi doar aici, departe de lumina zilei, departe de forfota culoarelor de neon, cuvintele pe care le căutam vin spre mine, ca atinse de suflarea acelui vânt ce oglindea, cândva, fericirea noastră discretă. Suntem, […]
Atunci când întârzii, în serile alunecând în iarnă, în faţa clădirii grave şi melancolice a şcolii comerciale care ne-a fost port şi casă, mi se pare că din zidurile sobre vocea ta se desenează limpede şi visătoare, asemeni unui caier de fum ce străbate întinsul de fum al nopţii de […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
Şi de ce oare, în toţi aceşti ani ai despărţirii, am ales să fotografiem marea, mereu şi mereu, de parcă am fi simţit că, din adâncul de spume, un glas şi un chip al dragostei se ivesc, întruchipate de undele ce aleargă, când graţioase şi melancolice, când aspre şi neînduplecate, […]
