Și, acum, ca-ntr-o pagină postmodernă, de promovare a licuricilor în lume, voi pune câteva întrebări: Ați stat vara pe prispa unei case vechi, de preferat la munte? Ați așteptat îndelung, cu nod în gât,cu șapca pe-o ureche, cu șosetele de lână ridicate până la genunchi, ivirea licuricilor? Eu i-am văzut, […]
Din când în când, parcă mai des de la înteţirea campaniei electorale, sunt întrebat de ce nu scriu despre viaţa publică din România. Întrebările au, de regulă, un ton ultimativ, ca şi cum ar fi vorba de-o obligaţie pe care refuz s-o îndeplinesc. Nu lipsesc nici situaţiile când abordarea e […]
Mi-ai spus să adun nişte lemne uscate din pădure şi mi-ai spus că ţi-e foame focul arunca tot felul de limbi fierbinţi pe faţa noastră şi ne modifica tu făceai ceai sau mi-ai spus ceva aerul a mai stat atârnat încă o clipă apoi te-ai aruncat în lumină atingându-te de […]
Unul din gîndurile care m-au însoţit constant pe parcursul lecturii acestui somputos şi magnific roman – Toată lumina pe care nu o putem vedea – este acela care răsare în mintea mea, ca un făcut, de fiecare dată cînd dau peste ceva de foarte bună calitate care vine dinspre SUA. […]
Într-o zi, când presupuneam că omul nu-i acasă, m-am furişat în holul clădirii. Voiam să mă asigur că nu sunt nebun. La parter, două uşi. Una pe stânga, alta pe dreapta. Am ales-o pe cea din dreapta, de parcă cineva îmi şoptea în ureche necontenit: „Alege dreapta, alege dreapta!” În […]
Liniştea e altceva, de aceea nu mai vreau să scriu poezie, aproape nu mai vreau să scriu deloc vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare şi […]
In filmul “Leon” de Luc Besson e acel moment în care Jean Reno urcă pe scara blocului şi o întâlneşte pe Mathilda pe hol, îi oferă o batistă – pentru că era lovită pe faţă – şi apoi e acel dialog pe care mulţi îl ţin minte: – Life is […]
Uite cum e treaba cu lumina asta, lumina nu vine de nicăieri. Stă agăţată deasupra craniilor noastre ca nişte aurole nepieritoare dar transparente şi seci până când, nu ştiu, faci ceva, ori vezi lumea prin alţi ochi ori te scufunzi în capul tău în liniştea aceea uluitoare şi atunci dumnezeu […]
A venit lumina şi ne-a luat casa. A venit într-o noapte când nimeni nu mai credea. S-a auzit întâi un vuiet surd, apoi tata a zis e prea multă linişte, să fugim şi în timp ce fugeam cu lumea în spate, cerul se îngusta cu încă un cerc până când […]
eu am făcut un cerc iar el făcu alt cerc la rândul său i-am zis: priveşte sunt la fel el a surâs zicându-mi: zău? atunci privind triunghiul lui l-am copiat ţi-a fost de-ajuns vezi? nici o diferenţă nu-i! priveşte bine! mi-a răspuns da – le-am privit şi ca-n deochi le-am […]
