Uite cum e treaba cu lumina asta, lumina nu vine de nicăieri. Stă
agăţată deasupra craniilor noastre ca nişte aurole nepieritoare dar
transparente şi seci până când, nu ştiu, faci ceva, ori vezi lumea prin
alţi ochi ori te scufunzi în capul tău în liniştea aceea uluitoare şi
atunci dumnezeu drăguţul te vede, bagă un ştecher în priză şi bang,
gata! eşti în plină lumină a lui dumnezeu, luminând din toate oasele
în timp ce te gândeşti cum să rămâi cât mai multă vreme acolo sus şi
te întrebi cum o să faci, pentru că treaba asta cu ştecherul
se întâmplă o singură dată pe zi, şi lumina asta are şi ea o problemă,
nu poate fi pusă
la păstrare
