Şi oricum… условия ипотеки Laşitatea. Amintirea laşităţii, amarul ei. Mă aflu cu un prieten vechi la aceeaşi masă la Sinaia, iarna. Prietenul meu este recent căsătorit, iar acum soţia sa stă alături nu ca un înger păzitor, ci ca un paznic. În franceză jocul de cuvinte ar avea farmec. Ange […]
Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, odată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. Ziua în care n-am renunțat la mine Oare exist? Oare […]
Mai 2007. Însemnare studenţească din vremea când Hagi s-a reîntors la Steaua. La lansarea revistei „Tabor” m-am dus în… cârje. Asta datorită nenorocitului care a intrat prin alunecare la glezna mea joi seara, ca un mercenar de stepă. S-au dus dracului vacanţele şi dulcea incertitudine dată de planurile excitante, veşnic […]
Motto: Cred în realitatea experienţelor care ne fac să ,,ieşim din timp“ şi să ,,ieşim din spaţiu“. (Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1990, p. 46) Fiecare experienţă fundamentală a lui Mircea Eliade începe într-o bibliotecă exemplară şi se prelungeşte în cer. Tema dezlimitării străbate întregul itinerar spiritual eliadesc, […]
16 Secretul serialului „Lost”: fascinaţia vulnerabilităţii. A fragilităţii umane. Mă regăsesc din ce în ce mai mult în povestea asta, cu fiecare episod mai intens, mai dureros. Miza şi, totodată, marele câştig al filmului: deprinderea cu moartea. Înveţi cum să accepţi că mori; exersezi moartea. Mă întreb: oare nu acesta […]
24 (Sâmbătă, 23 iunie) De două zile umblăm pe coloana vertebrală a planetei, uitând de Istorie şi chiar şi de cele mai obscure migraţiuni din epocile fără cronici. Încet, urcând mereu, navigând pe torente între o cascadă şi altă cascadă, pe canale liniştite, între o cataractă şi altă cataractă, obligaţi […]
13 Singura certitudine, singura instituţie, singura revoluţie: Dragostea. Restul sunt orgolii. Iar scrisul e reflexul acestui orgoliu, un şir lung de parastas cu măşti. Exordium? Modestia scriitorului? Pluralul autorului? Poveşti de adormit copiii. Totul e orgoliu. Până şi politeţea funcţionează ca o mască necesară a orgoliului şi a răutăţii: dacă […]
9 Azi-noapte m-a vizitat Pavel. Avea faţa atât de curată, pielea atât de elastică. Zâmbea, părea fericit şi sorbea dintr-o doză de bere. L-am ȋntrebat tâmp: Dar tu cum mai eşti? Bine? …Sigur eşti bine? Şi mi-a răspuns cu r-ul lui graseiat: Fireşte! Absolument! Foarte bine! Ca şi cum nimic […]
Numele lui Gustav René Hocke (1908-1985) se leagă, în cultura noastră, de lucrările publicate în mai multe ediții: „Lumea ca labirint” și „Manierismul în literatură”. Istoricul cultural este însă și autorul unui amplu studiu dedicat jurnalului european: „Europäische Tagebücher aus vier Jahrhunderten.” Studiul, însoțit de o antologie a celor mai […]
„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele”. CIORAN (2006-2012) 1 Sentimentul că, după copilărie, tot ce am trăit până acum ţine de un truc, de o fantasmă, de o i-realitate, ȋl am ascultând Do you remember al lui Phil. Sentimentul lui But now it’s too late, al lui […]
