Continuitatea – Fragment – Modelul evreiesc de conversaţie intergeneraţională merită o atenţie sporită din partea noastră. Vechile texte ebraice sunt permanent centrate pe două perechi cruciale: părinte–copil şi profesor–elev. Se pare că ele sunt chiar mai importante decât perechea femeie–bărbat. Cuvântul dor, generaţie, apare de zeci de ori atât în […]
Aceasta este o constantă uimitoare a istoriei evreieşti încă (cel puţin) din perioada mishnaică: fiecare băiat trebuia să meargă la şcoală de la trei ani până la împlinirea vârstei de treisprezece ani. Această datorie le era impusă copiilor de sex bărbătesc şi părinţilor acestora, instituţiile de învăţământ fiind administrate şi […]
În realitate, lucrurile nu stau tocmai astfel. Psalmul prezintă, în detalii pline de culoare, felul în care soţiile străine ale lui Solomon, fiicele regilor cu care se învecinează, sunt aduse între zidurile palatului din Ierusalim cu cea mai mare pompă. De fapt, este o aglomerare atât de mare de zorzoane […]
Timp si atemporalitate – Fragment – Găsim ca fiind de-a dreptul extraordinare şi bizare anumite raportări evreieşti la temporalitate. Există momente în care însuşi Bunicul-Ceas pare să se revolte, să se răsucească şi să facă piruete. Să ne gândim la doi evrei cu adevărat atemporali: profetul Zaharia şi Albert Einstein. […]
Fiecare persoană are un nume sau: Au evreii nevoie de iudaism? – Fragment – A existat dintotdeauna un câmp de tensiune între numele colectiv Israel şi substantivul la plural, evrei. O veche tensiune s-a născut odată cu prima întoarcere la Sion, când evreii au revenit din Babilon sub conducerea lui […]
…Sabine Wormser a trebuit să părăsească Lyonul după invadarea zonei libere. Apoi s au refugiat amândoi în casa familiei Schreiber, la Montfrin, un sat aflat la confluenţa Ronului cu Gardul. În noiembrie 1942, şi locul acesta a devenit prea periculos. Prin urmare, în 11 noiembrie, treziţi de zgomotul tancurilor, fug […]
Q: Ce este, mai exact, “istoria culturală”? Este echivalentul unei istorii a culturii? A: Nu tocmai. Sau, mai degrabă, depinde de ceea ce înțelegem prin “cultură“. A existat întotdeauna o istorie a culturii înalte – filosofie, litertură, arte –, paralelă sau subordonată celei pe care majoritatea istoricilor o consideră mai […]
Faptul că istoricii sunt obligați prin natura subiectului lor să “negocieze” constant cu timpul este o evidență. Natura acestei relații, modul în care este rezolvată într-o epoca sau alta, la un autor sau la celălalt, mecanica raporturilor dintre timp și temporalitate, sunt însă mai puțin transparente, chiar și pentru ei […]
Corespondența din ultima vreme cu istoricul de artă Andrei Doicescu mi l-a readus in minte pe prietenul meu Zaza. Erau veri, locuiau in casa care azi are la intrare o placă memorială pentru marele arhitect Octav Doicescu, la colțul dintre Bulevardul Mircea Eliade (fost Kalinin) și strada Herăstrău. Zaza era […]
”…atunci când face istorie și o ridică la nivelul discursului savant, nu mimează oare istoricul într-un mod creator gestul intepretativ prin care cei ce fac istoria încearcă să se înțeleagă pe sine și lumea lor?” (Paul Ricoeur) Exordiu teoretic Nimeni nu se mai iluzionează, astăzi, că memoriile, ca sumă […]
