Nefiind critic literar, rareori scriu impresii despre cărți. Dar, cum romanul „Prevestirea” de Ioana Pârvulescu (Ed. Humanitas 2020) m-a emoționat și copleșit, îmi iau curajul să scriu – ca simplu cititor – câteva cuvinte despre el . Spune N. Steinhardt: „Omul estetic […], când citește o carte […] i se […]
Se dedică editorilor Singurul lucru cu adevărat convingător la cartea scrisă de Elisabeth Hickey despre Klimt e titlul: Sărutul pictat. Dar un asemenea titlu ar fi meritat altă carte. Știam că America e țara tuturor posibilităților. Inclusiv a posibilității de a scrie o carte proastă, cu ifose culturale și de […]
Deși la plecare și-a comparat grupul brașovean cu „cei 9 din Vaslui”, Iosif Blaga trebuie să se deplaseze pe străzile Romei cu mult mai mulți oameni, și anume 42. Nu e simplu. Profesorul trebuie să tocmească mereu peste zece trăsuri și să se tocmească cu tot atâția birjari sau să-și […]
Să scrii un mit, să-l pui în expresie, în condițiile în care lumea întreagă, omenirea îl știe deja de milenii, e o mare îndrăzneală și în același timp, singura îndrăzneală hărăzită unui scriitor. Posibilitatea literaturii este conținută în acest postulat al intertextualității originare – adevărată „mantra” de când există poveste […]
Ioana Pârvulescu este un specialist al călătoriei în timp. Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003) și În intimitatea secolului 19 (2005) o demonstrează. Adună fapte și se întemeiază pe documente, cercetează sistematic arhive și colecții de publicații, reconstruiește o lume. Este o lume a timpului prins în cărți, in jurnale și […]
De când s-a închis parcul, de când pădurile îmi sunt inaccesibile, de când s-au șters de pe hartă drumurile, m-am tot gândit că parcă am trăi cu toții în basmul fetei din pădurea adormită. Când a început totul era sfârșit de iarnă, peisaj cenușiu, copaci lipsiți de frunze, frig, gura […]
Un soi de evanghelie apocrifă se încheagă din poveştile literaturii române în care autorii se încumetă să-l facă pe Dumnezeu personaj. Pe modelul Noului Testament, Dumnezeu se întrupează şi coboară între oameni însoţit în genere de fostul său ucenic Simon-Petru, consacrat acum ca Sfântul Petru. Şi încrucişându-şi uneori vorbele şi […]
Se traduce-aici, cu grijă de Robert Wals(er) Se traduce-aici, cu grijă un poem de Paul Verlaine, unde-a ploii naltă tijă țese-n urbe trist catren. Gri pe gri-i Parisul meu, dor pe dor ca un refren. Uite cum fac miau și eu, ca pe vremuri Paul Verlaine. O, tu-nchipuire pură tălmăcită-n […]
Interviu exclusiv cu scriitoarea macedoneancă Lidija Dimkovska de Ioana Pârvulescu Dragă Lidija Dimkovska, ești macedoneancă și ai luat în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Romanul premiat atunci a fost tradus recent în română, cu titlul O viață de rezervă – un titlu foarte atrăgător! – și a apărut la Editura […]
În codul eroismului homeric, Paris e un marginal, la mare distanță de virtuțile războinice ale lui Ahile, al cărui ucigaș nevrednic este, ale lui Menelau, a cărui soție o răpește, sau ale lui Hector, mereu nevoit să-l îmboldească să se întoarcă la luptă. Ca erou atipic, are însă în comun […]
