Gabriel Liiceanu, „Nebunia de a gândi cu mintea ta” (1)
Cum ar arăta o omenire integral „luminată“, în care fiecare ar gândi „cu mintea lui“? E oare cu putinţă aşa ceva, de vreme ce, până la urmă, gândirea este gândire pur şi simplu, gândire a omului ca om, gândirea ca funcţie a creierului? Cum să existe atunci atâtea gândiri câţi […]








