Scrisorile unui Președinte îndrăgostit Partea I „Mi-am amintit de cuvintele lui Talleyrand: Să vă temeți de primele gesturi pentru că acestea reprezintă adevărul. Totuși, între timp, regret că nu te-am regăsit în această splendoare de toamnă a cărei lumină este totodată atât de frumoasă și de fragilă.”[1] […]
e mult mai legat de muzică decât am crede, într-o formă care ar putea justifica sintagma licoare divină, nu cantitativ însă când e vorba de consum, prea uman uneori. Cunoscătorii au identificat – unii nu sunt de acord… – o strânsă legătură între vibrația cântului gregorian și calitatea vinului depozitat […]
Se împlinește un an de când am avut fractura de gleznă care mi-a dat prilejul să cunosc oameni deosebiți. Astăzi voi scrie despre Sharon, asistenta socială care, timp de câteva luni, a venit în fiecare seară la mine să mă ajute în cadrul programului guvernamental de asistență a persoanelor recent […]
James K. Baxter Sonetele Ierusalimului (27) Trei muguri negri pentru Treime Pe-o crenguţă găsită în căptuşeala hainei mele Uitați acolo de când i-am rupt din copacul Care crește vizavi de clădirea RSA La capătul străzii Vulcan —mi-am așezat parka acolo Pe iarbă, să meditez, cu […]
Agresivitatea unora dintre cei care ar trebui să știe Psaltirea pe de rost are două rădăcini: relația duhovnic – ucenic care nu urmărește pacea, ci puterea în lume și cultivarea poveștilor mincinoase ca formă de legitimare compensatorie în absența dragostei. Ucigașii au avut binecuvântare de la duhovnic pentru războaie, duhovnicii […]
Despre non sustenabilitatea unor termeni recent maimuțăriți în română până la a oferi probe de prostie, am mai scris dar reamintesc că locul fruntaș îl deține în continuare reziliența, nu de alta dar în continuare înseamnă a da înapoi de frică. Stâlcirea unor nobili termeni latinești îi revine însă în […]
Cum stărui în greșală, Când dorm și când sunt trează, Nu știu cum să mă apăr De rău, cum să mă vindec Dar e un loc în mine La care nicio vină Nu poate să ajungă. Acolo stă de pază, Veghind imacularea, Un geamăn care-i înger. Îi port în noapte […]
cel puțin în muzică nu presupune neapărat și lacrimile (exemplificate odinioară în prezenta rubrică) fie și dacă ne întoarcem la plangere având înțelesul de stare furioasă, a bate cu pumnii pieptul, a plânge gemând, dar și a jeli precum în deloc lacrimogena expresie romană cu mai mare vaiet sunt jeliți […]
