Un an derutant. În sfârșit, minunatul almanah de 25 de lei. Adoptat de familia de la Guranda. Peripețiile personajului ALPHA. Dezavantajul de-a te chema Ungureanu. Gurandezii și întâlnirea de gradul trei ratată. Anul 1982 a fost aiuritor din perspectiva mea de tânăr sefist și proaspăt solarisian, cu întâmplări incitante, și […]
Tramvaiul înaintează încet- încet. Scârţâie din toate încheieturile. Se mişcă atât de încet încât, dacă ar fi vară şi nu ar avea geamuri, fluturii ar putea intra şi ieşi nestingheriţi fără să fie nevoiţi să se grăbească. Dar nu e vară, e iarnă. Iarnă albă şi încremenită. După ninsorile din […]
August 2013, mass-media românească l-a scos din anonimatul ultimilor treizeci de ani pe Alexandru Vişinescu, fost comandant al penitenciarului de la Râmnicu Sărat între 1956 şi 1963. În perioada mandatului său, în acest loc de detenţie a fost închisă, conform jargonului epocii, „elita contrarevoluţionară” ce mai supravieţuia în acei ani. […]
Orice călător se pregăteşte cu grijă. De la strânsul monezilor de 50 de bani (ca să nu dai pe o ușurare un euro) și până la estimarea posibilităților fiecărei zone, după ore întregi de uimire, încântare și pași lungi, asezonate cu câte un café crème, un ceai verde sau pur […]
Petrecerile! Luat pe sus, dus fedeleş, ingredientul secret, distracţia garantată. Siminică, cum vă spuneam. Sufletul petrecerii! „Trebuie, te aşteptăm, toată lumea în balcon, urale, cu cadoul s-a rezolvat, nu-ţi fă griji!”. Nu-i uşor cu necunoscuţi, nu ştii peste cine dai, şi cum eu, ah, la capitolul impresie, doar ştiţi… Îndoielnic, […]
Mă plimbam prin Cluj într-o lungă vacanţă de vară, iar seara întâlneam chiar lângă piaţa centrală un domn la vreo 55 de ani care stătea aşezat jos, simpatic şi deseori la costum, adică avea el o haină de costum, deşi totul era jerpelit pe el. Îmi cerea o tigară şi […]
Nu m-am mirat defel atunci când am zărit avionul firmei Lufthansa, în miniatură, din plastic gros, folosit ca loc de joacă, în aeroportul din Munchen, printre bistrouri, magazine de haine, pantofi și ziare. Și, în general, prin vânzoleala previzibilă pe care o presupune un aeroport. Avioanul de joacă era, așezat, […]
Am încetat de multă vreme să mă rog pentru lucrurile mari – am decoperit bucuria cererilor simple, cu predicat ochit şi subiect universal, pentru că rareori ceea ce îmi doresc este pentru mine. Am descoperit, din zi în zi, că cerând pentru Celălaltul pus în legătură cu mine, lucrurile se […]
Ce să fie? S-o fi pierdut la poştă amândouă scrisorile? Adică ar putea merge nenorocul meu până acolo? […] Pentru ce să pierz o bucurie aşa de mare ca aceea ce mi-o face întotdeauna scrisoarea de la tine? Recomand-o cu retour recépisse şi te desdaunez eu când ne vedem. Poimâine, […]
Cel mai recent film al lui Wong Kar Wai, spre deosebire de celelalte filme despre viaţa marelui maestru, este mai puţin despre Yip Man şi mai mult despre artele marţiale, filozofia şi evoluţia lor. Despre ce înseamnă să fii un artist al acestora în una dintre cele mai tulburi perioade […]
