Am un plan – să-mi recâștig Crăciunul

Un spiriduș răutăcios mi-a furat Crăciunul. Mi-a luat tihna și mi-a pus în loc frustrarea. Mi-a schimbat bucuria cu o corvoadă și bunătatea cu o obligație. În loc de un ”Moș” simbolic și generos m-a invadat cu mii de copii de prost gust, de la marionetele cocoțate pe balcoane la samplerii sictiriți din Mall-uri.

Flashback: anul trecut, în preajma Sărbătorilor, într-un magazin dintr-un mall bucureștean. ”Consiliera” de vânzări îmi demonstrează, cu atitudinea curtenitoare și discursul atent ticluit, virtuțiile unui telefon mobil. La un moment dat, în mijlocul unei fraze inofensive, se schimbă la față, trântește telefonul de tejghea și țipă, într-un acces de isterie aparent nemotivat: ”Nu se mai poate! Nu din nou!!!”. ”Hopa”, îmi spun, ”asist la căderea nervoasă a unui agent de vânzări.” Jubilez malițios în fața acestei confirmări a teoriei mele asupra efectelor nevrozante ale trainingurilor de sales. Femeia își recompune, tremurând, o grimasă de zâmbet și îmi spune: ”Știți, colindele astea, pe care le auziți în tot mall-ul… CD-ul merge în buclă. Acum a luat-o de la capăt pentru a 12 oară.”

Și anul ăsta fericirea palpită cu forța fenomenului de masă. Trebuie să fim fericiți în mod public și declarativ, într-o cursă nebună a urărilor, a cadourilor, delicateselor, vacanțelor exotice și a unui ”glam” personal de invidiat. Asculți colinde timp de o lună de zile, oriunde, oricând. Primești 20 de sms-uri insipide, care nu ți se adresează decât pentru că ești în memoria unui telefon. La TV se difuzează, ca în fiecare an, de 15 ani încoace, filme cu copii uitați acasă. Trebuie să-ți uimești oaspeții la masa de Crăciun cu 17 feluri, până îi arunci în brațele indigestiei. Ai de cumpărat cadouri de firmă, inclusiv pentru animalele de companie. Te așteaptă programări la coafor, rochii de probat, valize de făcut. Se adaugă documentarea minuțioasă a tuturor acestor isprăvi pe Facebook, Pinterest, Twitter și ce altceva mai e. Bucuria eșuează în nevroze iar tăvălugul epuizant al Sărbătorilor trece peste noi cu sarcasmul pretenției de a ne fi eliberat de muncă.

Indigestia de Sărbători e, în primul rând, spirituală. E greața minții asaltate de multitasking până și în acele câteva zile pe care le-a așteptat tot anul ca să se regăsească. E refuzul sufletului de a performa la standarde corporate și atunci când ar vrea să se înalțe mai sus de meschinărie.

Am un plan – să-mi iau Crăciunul înapoi. Să-l retrăiesc ca pe o experiență spirituală, nu ca pe un maraton monden. Îmi propun un experiment. Aș vrea ca, măcar pentru 10 zile, să renunț la orice nu-mi trezește acel ecou interior al stării de bine. Vreau să fac doar acele câteva lucruri care îmi aduc bucurie pură.

De exemplu, să mă întâlnesc și să vorbesc cu acei câțiva oameni dragi, în loc să trimit pe mail un clișeu de felicitare. Să cumpăr cadouri de la o organizație umanitară în loc să dau bani la cerșetori. Să mă scufund în plăcerea unei mâncări delicioase, înainte să o postez pe Facebook. Să privesc în ochii cuiva mai degrabă decât în ecranul unei tablete. Să vorbesc despre descoperiri și oameni care mă inspiră, în schimbul bârfelor și văicăirelilor. Să mă răsfăț la un spa, dar nu pentru că trebuie să arăt de pictorial, ci pentru că e bine și relaxant. Să nu-mi pese că am ratat a 852-a poză a serii, în timp ce îmbrățișam pe cineva. Să nu îmi mai verific mailurile de la birou. Să mă gândesc la tot ce am trăit peste an cu recunoștință, nu cu înverșunare. Să renunț, măcar o săptămână, la snobismul englezismelor și să ascult colinde românești. Să dau bomboane la colindători. Să fac o donație. Să citesc povești. Să mă uit la comedii și să mă tăvălesc de râs. Să privesc mai mult și mai profund și în jur, și în mine însămi. Să mă asigur că toți cei pe care îi iubesc, o știu.

Am impresia că doar așa voi putea conviețui cu excesul de mondenitate fără să mă copleșească, doar așa voi regăsi farmecul kitsch-ului festiv fără să mă exaspereze.

Asta e lista mea. Alegerea mea. Nu știu dacă e ”în spiritul Crăciunului” sau nu. Vreau doar să fac ceva autentic spiritual, ceva care îmi aduce liniște și bogăție interioară, așa cum înțeleg eu asta. Respect orice alte definiții și opțiuni. Îmi păstrez însă convingerea că orice te năruie în loc să te înalțe, orice te stoarce în loc să te încarce cu energie n-are cum să te facă nici mai bun, nici mai fericit și am dubii că te aduce mai aproape de divinitate.

De Sărbători, vă doresc să găsiți curajul de a face lucrurile care vă fac fericiți cu adevărat. Religioase sau laice, tradiționale sau moderne, colective sau personale. Orice alegeți să faceți, aplicați principiile lecțiilor de pilates: ”conștientizați beneficiul fiecărei mișcări, relaxați-vă și nu uitați să respirați.” Să vă recuperați cu succes bucuria de Crăciun!

Un comentariu

  1. Alegerea iti apartine, si de fapt ne apartine fiecaruia, in totalitate.
    Ce pare mai greu, este sa trecem peste cerintele societatii de consum, si sa redevenim noi insine.
    Integri, si autentici!

    Succes tuturor!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *