Singurul aspect pe care doresc să-l subliniez cu această ocazie este că marile lucrări aparținând lumii imperiale au un pronunțat caracter propagandistic de la Roma încoace; fie că e vorba de arhitectură, de sculptură, de literatură și alte forme estetice, totul converge spre exprimarea grandorii, uneori mai vădit, alteori mai […]
Milan lăsase în urmă trecutul 2 mâțe și un Trabant 601 cabriolet era hamal acum într-un port la Dunăre mergea de trei ori pe săptămână la sală prima pe stânga cum ieși la stradă casa lui cu pridvor din orașul cenușiu a fost de curând dărâmată totuși n-a plâns cum […]
16 martie 2019 Au fost săptămâni întregi de lecturi frustrate&ratate până l-am redescoperit pe Karl Ove Knausgård, care m-a recalibrat emoțional și intelectual. Mi-am recăpătat, cu el, puterea de înțelegere și compasiunea de cititor implicat. Prima parte a acestui roman/eseu/jurnal are în centru problema morții, refularea și tabuizarea ei în […]
Am crezut multă vreme că obiceiul – mort astăzi – de a ne trimite scrisori, telegrame, cărţi poştale, vederi din vacanţe ori călătorii datează din comunismul pe care, precum atâţia alţii, dincolo de crimele şi ororile lui, mi l-am înveşmântat inevitabil într-o aură inexplicabil de nostalgică. Ce judecată bizară: când […]
Două zile în pustă. Două zile departe de oraș. Pusta, cuvântul are o sonoritate eliberatorare de urban, de betoane, de presiune socială, de vacarmul politic, de mașini, de gaz de eșapament, de sirene, claxoane, mașini sufocând intersecțiile. Pe peronul gării Chinezu, soare, o clădire părăsită, scorojită, un cărucior de copil […]
Câmpuri vagi și gerul gerontologic (Radu Andriescu, Gerul dintre ei, Casa de Editură Max Blecher, 2016) Lorsque vous lui aurez fait un corps sans organes, alors vous l’aurez délivré de tous ses automatismes et rendu à sa véritable liberté. Antonin Arnaud, Pour en finir avec le jugement de dieu […]
Asemănător, prin dimensiuni și, adesea, prin mesaj, cu manifestul politic, funcționând, aidoma acestuia, în, la un moment dat, ilegalitate, cu, mereu, teama unei cenzuri absolute sau chiar a unei încarcerări, biletul de papagal arghezian este o bijuterie în spațiul (stilului) publicistic de la noi și de pretutindeni. Interesant este faptul […]
„Iancu Bălăceanu este paşoptistul-model: vlăstar al unei mari familii muntene, studiază la Paris – unde se pătrunde de ideile liberale, audiind cursurile corifeilor generației de la ’48 –, militează în societăţi studenţeşti, cochetează cu mazzinismul şi îşi face o sumedenie de relaţii ce îi vor folosi mai apoi în cariera […]
În vara anului 1964, eram cu bunica mea maternã, la Mânăstirea Văratec, unde, de câţiva ani, îmi petreceam vacanţele. Pe când stăteam pe cerdac, în acel sfârşit de iulie, a scârţâit deodată poarta şi poştaşul a adus vestea. Am luat în mâini cartea poştală cu scrisul mamei de la Bucureşti […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
