Charleston

Charleston. Bunica n-a fost niciodată în Carolina de Sud. N-a văzut Myrtle Beach. Nici clădiri pastelate. Nicio insulă. A fost la băi, nu departe de casă, dar asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. La băi, nu era nici ocean, nici felinar colorat. După miezul nopții, nu mai era nimic. Nici foc de artificii n-a văzut. La băi, era multă apă termală. Babe și moși bolnavi, veniți prin sindicat. Întinși pe șezlong. De regulă, doi pe-un șezlong. Charleston. Chicotea. Pocnea din degete. Nu trebuia decât să pronunț acest cuvânt. Charleston. Se punea instantaneu să danseze și, până nu-i spuneam gata, am înțeles, nu se potolea. Oriunde. În bucătărie, pe stradă, pe coridorul lung care dădea înspre grădina cu zarzavaturi. Habar n-am când învățase ritmurile, toate acele mișcări în zigzag cu picioarele, perfect sincronizate, în crescendo. Năucitor dans. Nu mi-a povestit niciodată de unde a prins gustul. Era pudică din fire. Charleston era micul ei secret. Vrei o vișinată? Recunosc, mergea perfect cu dansul, chiar dacă eram doar pe post de umil spectator. Singurul. Și zvâcnirea tocului, când la stânga, când la dreapta. Își punea pantofii de zile bune, întotdeauna, de lac, cu toc de patru centimetri, strânși cu o baretă în față. (O văd cum se întoarce pe călcâie și se îndreaptă spre dormitor.) Îi ținea sub pat, într-o cutie legată cu șnur auriu. Altfel, să nu te aștepți la ceva trăsnet, nu merge decât cu pantofi, ciorapul nu alunecă la fel, iar, fără ciorapi, direct pe podea, ar fi o blasfemie. Unde învățase? Ce cursuri luase? Cu cine? Cum evadase de acasă fără ca nimeni să știe? Trăia la sat. Era educatoare. Toată ziua, de dimineața până seara, cu țâncii. Charleston. Era la modă pe vremea noastră. Toată lumea dansa Charleston pe la baluri. Nu e greu. Dacă ții ritmul, merge de la sine. Și mâinile, vezi, le ridici și faci figura aeroplanului, ca și când ai învăța să zbori. Mâinile, în echilibru. Îmi explica, în timp ce, fără vreo muzică pe fundal, picioarele și întreg corpul trăiau la intensitate maximă momentul. Uneori, deschidea radioul și dădea chiar peste o piesă care mergea la fix cu dansul ei. Se însenina și mă privea o vreme cu ochii ei mari, pictați în albastru sideral. Charleston se dansează cel mai bine în grup. Nu ești legat de un partener împiedicat. Nu transpiri năuc pe ringul singurătății tale. Eu, acum, mă dau în spectacol. Dar e bine și așa, solo. Asta era bunica. N-a fost niciodată în Carolina de Sud. N-a văzut Myrtle Beach. Nici clădiri pastelate. Nicio insulă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *