MUSICA PURITAS DOMINICA: Ombra mai fu – x 3

Printre „bizareriile”  mirabile ale Creației trebuie amintiți contra-tenorii, cei despre care se spunea prin secolul XVIII că reprezintă vocea feminină în corp bărbătesc; atâta doar că omul nemulțumit de ceea ce a dat Creatorul, s-a gândit să intervină, evident distructiv, castrator la propriu, dând „naștere” categoriei castrati, copii pregătiți să devină angelici vocal, fără a exista  certitudinea că experimentul mutilator va avea reușită în timp; în secolul  XVIII, când ideea prinsese cote isteriza(n)te, în Italia erau castrați anual în scop muzical aproximativ patru mii de băieți cu vârste între 10 și 12 ani, în ideea că neintrând în pubertate vor rămâne  „îngeri”, vocal desigur. Acelora le-a dedicat Cecilia Bartoli, acompaniată de Il giardino armonico proiectul Sacrificium înregistrat în 2009 și apărut în format DVD în 2010 – după cum mărturisea soprana, poate cea mai dificilă muzică pe care a interpretat-o vreodată („vinovat” e Porpora). În timp, în ciuda unor contestații, știința medicală a probat faptul că decuparea mărturisitoarelor (testicula latinesc din testis – martor) precum trasarea… castrului (din verbul castrare) nu are a face cu darul divin care, dacă există dă timbrul pe care îl dă, iar dacă nu – NU. Că lucrurile stau astfel o dovedesc contra-tenorii contemporani  nouă; spre lămuritoare audiție să ascultăm aceeași divină arie (din Serse  a lui Händel),  interpretată de un coreean pe nume Kangmin Justin Kim, de un american numit Christopher Lowrey și, ca să ne lămurim că nu există arii pentru o anumită categorie, esențial fiind talentul, adică darul celest, de baritonul Dmitri Hvorostovsky, iată-l rămas totuși printre noi prin ceea ce a avut mai bun.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *