SCRISOARE DESCHISA
Nr. Registratura MEN: 15856/ 14.06.2019, rămasă fără răspuns în termen legal de 30 de zile lucrătoare,
CAUT MINISTRU AL EDUCATIEI!
Stimată Doamnă Ministru,
Îmi permit să vă adresez această scrisoare în notă personală, de aceea nu voi atașa un antet al Facultății de Științe politice, filosofie și științe ale comunicării din cadrul Universității de Vest din Timișoara, unde lucrez din 2004,
Rațiunea pentru care am ales să vă abordez personal într-o chestiune cât se poate de profesională este una simplă: experiența din trecut mi-a demonstrat, o spun cu amărăciune, că nici o pârghie instituțională nu a funcționat pentru a obține nu neapărat o decizie favorabilă solicitării mele, din partea foștilor miniștri ai Educației care s-au perindat prin cabinet, dar măcar un răspuns, în pofida legii care aloca 30 de zile lucrătoare în acest sens.
Am să vă anunț direct care este solicitarea mea, solicitare care vine în numele unei comunități de profesori care predau științele comunicării la Timișoara, autori ai un volum colectiv, pe care l-am coordonat, intitulat Vocile noastre, apărut la Editura Universității de Vest la sfârșitul lui 2016, volum care a decis să articuleze aceeași solicitare în regim strict academic, atunci când demersurile noastre instituționale (vezi memoriile atașate) au eșuat pentru un timp. Primind vestea cea bună a întoarcerii domniei voastre la Minister, ma grăbesc să folosesc oportunitatea de a vă cere ajutorul în numele colegilor mei, în baza unor argumente de bun simț, care nu intră în terminologia specifică domeniului în care activăm. Am credința că ele vor fi, în cazul dumneavoastră, suficiente.
Solicitarea noastră este următoarea: avem nevoie de un ordin de ministru care să stipuleze includerea în cadrul CNATDCU a unei comisii separate de Științele comunicării, fie și în cadrul panelului 4 (Sociologie, științe politice și administrative), dacă nu cu totul separat. O astfel de comisie este singura modalitate prin intermediul căreia ne putem bine-reprezenta pe scena cercetării academice românești și internaționale, respectiv absența ei întreține o stare — care a devenit de-a dreptul sufocantă — de proastă reprezentare, i. e., reprezentare de către alții, ale căror obiecte ale cercetării, subiecți angajați în actul cercetării, respectiv metode și metodologii de cercetare specifice domeniului diferă radical de cele care ne definesc. Simplu spus, suntem măsurați cu o măsură care nu ni se potrivește. O astfel de comisie, însă, o data înființată, va putea elabora o grilă proprie de evaluare a performanței academice a specialiștilor în Științele comunicării, care sa emită criterii minimale specifice, adecvate profilului unic al domeniului, care nu coincide altora precum sociologia, științele politice sau administrative. Pe scurt, o astfel de comisie este singura modalitate de a legitima domeniul Științelor comunicării drept autonom, o condiție pe care o merită și o revendică prin prezenta în regim de urgență. În absența unei rezoluții, domeniul Științelor comunicării va rămâne, ca pana acum, sub tutela altor domenii care, oricât de importante ar fi ele — și, desigur, toate sunt importante –, rămân alte domenii academice.
Precizez, cu dovezile atașate acestei scrisori (vezi documentele aferente) ca noi, timișorenii, ne-am angajat în acest proiect, de autonomizare a domeniului Științelor comunicării, de foarte multă vreme. Ca să sintetizez esența documentelor atașate, am să vă spun că fostul ministru al Educației Naționale, domnul Remus Pricopie, a răspuns neoficial că „personal s-a opus unei asemenea măsuri” de teamă ca nu cumva alte domenii obscure (ma gândesc la… Gastronomie?) să-și revendice la rându-le dreptul la autonomie. Vă reamintesc că domnia sa are un background în Științele comunicării, care însă nu l-a servit prea bine în a face istorie, cum ar fi putut. A urmat la rând domnul ministru Sorin Cîmpeanu, care avea o calitate importantă: de președinte al Consiliului Rectorilor din România. Domnul Prof. Dr. Marilen Pirtea, Rector al Universității de Vest din Timișoara l-a interpelat direct și personal, cu scrisoarea mea în mână, însă nu l-a putut „mișca”, în ciuda faptului că, atunci când a semnat răspunsul CNATDCU la reminder-ul care a succedat primul nostru memoriu (vezi documentația), declara ca CNATDCU e dispusă sa se restructureze de îndată ce un ordin de ministru va fi emis în acest sens. O dată devenit ministru, și-ar fi putut cu ușurință da propriul ordin… însă acest lucru nu s-a întâmplat. Nu în ultimul rând, ministrul interimar Prof. Dr. Mircea Dumitru a primit aceeași solicitare, dar și domnia sa s-a eschivat, invocând interimatul, de la decizia care-i stătea în față și care, cu ceva timp înainte, fusese chiar propria solicitare către MEN (vezi primul memoriu, semnat inclusiv de Prof. Dr. Mircea Dumitru).
Apelul meu către domnia voastră este plin de speranță. Nu există nici o rațiune politică sau de altă natură care să vă determine să dați curs prezentei solicitări, însă în cazul fericit în care o veți face, manualele de istorie românească a domeniului Științelor comunicării vă vor pomeni numele, tot așa cum manualele de istorie a domeniului Științelor comunicării din SUA recunosc și cinstesc numele celor care s-au asigurat, acum un secol, de autonomi(zare)a sa.
Sper ca viziunea mea în ce privește soarta domeniului Științelor comunicării în țara noastră, despre care această scrisoare mărturisește, fără a elabora, și pe care doresc s-o materializez prin înființarea unei școli doctorale de științele comunicării la Timișoara, cu profil unic în România, să vă servească și să vă inspire în a rezolva multe alte probleme ale învățământului din țara noastră. Tot ce trebuie să faceți este să identificați (sau să le permiteți să se auto-identifice) acei specialiști reali, care au o viziune completă și corectă politic despre o anumită porțiune a ansamblului. Eu vă asigur ca am făcut din configurarea autonomă a domeniului Științelor comunicării un proiect pe viață, iar cărțile mele stau mărturie despre viziunea mea, care este una echilibrată și echilibrantă. Doresc ca țara mea, și nu o alta, să aibă totul de câștigat de pe urma experienței mele unice, care mă face singura persoană cu doctorat autentic – i. e., girat de doctori in științele comunicării cu istorie de o sută de ani — în Științele comunicării din Romania. În fond, ca intelectuali, ne dorim cu toții un dialog real cu cercetarea internațională, din perspectiva oricărui domeniu în care activăm, și nu închidere în propriul nostru regim auto-suficient. Or, atâta timp cât Științele comunicării rămâne o lebădă ținută cu forța lângă și de către „mama rață” — iertați-mi metafora, ea însă este una revelatoare –, care o obligă să trăiască după legile ei, ca pe un anti-model al „rățuștii celei urâte”, lebăda nu-și poate întinde frumoasele aripi ca să zboare. Să vă ajute Dumnezeu să o dezlegați de o astfel de soartă. Ajunge doar să o priviți.
Cu stima,
Georgina Gabor, PhD
Lector la Facultatea de Științe politice, filosofie și științe ale comunicării
Universitatea de Vest din Timișoara
România
