În gară

Ce infinit îî pare-acest minut
în care el pretinde c-ar veni
Să prindă trenul de la ora cinci…

O ia preocupat pe un peron,
Printre bagaje, câini şi călaăori,
Până aude lungul fluierat.

Vrea să se urce, dar parcă-l reţin,
Deodată, alte griji. Dacă acum
Din ultimul vagon e cineva
Care coboar-anume pentru el.?

Când uruitul roţilor s-a dus.
În jurul lui din nou se face gol,
Dar nu pentru mult timp, căci gara iar
Se-animă, când se-anunţă un alt tren
Şi-atunci, prezenţa lui, pentr-un minut,
Capată sens în ochii celorlalţi

Dar pentru cei ce n-au unde porni
Şi nu mai au pe nimeni de-aşteptat,
Sosirea şi plecarea unui tren
Umplu de vis ramânerea pe loc.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *