îți scriu și-ți scriu până când ochii mă lasă tu ții tot cerul în brațe ca pe-o mireasă ne păzim bine visele și cea mai de pe urmă speranță cu ochii deschiși plecăm plecăm ca de fiecare dată înspre noi înșine cerurile se îngrămădesc unele peste altele sunt ceea ce […]
Gale plecă în vacanță din imaginația lui Zaharia. O să-i spună asta într-un moment de răgaz. Dar nici atunci. Urlă sâcâitor ca un șacal la marginea hățișurilor din Delta Dunării și porni la drum. Abia după aceea auzi liniștea. Dar nici atunci. După o porție zdravănă de plâns se mai potoli, avea […]
între facial și discurs devine superlativ până la absolut, în contextul întâlnirilor din ultima vreme între liderii continentali, mergând până la mondiali. În fapt nu e ceva chiar nou dar parcă subiectele câștigă în profunzime, cel puțin văzute din afară. Cu decenii în urmă un îndemn străbătea o bună parte […]
Ce te mai poate motiva să înveți și să predai în România anului 2025 România anului 2025 oferă cele mai bune condiții pentru gândire de la căderea regimului comunist încoace. Țara fiind adusă la un pas de faliment de proștii lacomi care au avut influență determinantă până acum […]
chiar dacă adesea nu are nimic cu realitatea, probează încă o dată că în muzică, precum în poezie cum scria Horatius, e permis orice, în înțelesul nobil al expresiei. Marșul pentru ceremonia turcilor compus de Lully pentru „muzicalizarea” Burghezului gentilom a lui Moliѐre, rămâne o capodoperă rezultată din „descoperirea” Orientului […]
Mi-am așezat trupul în carcasa de carne și am închis ochii. Pleoapele erau cortine de metal Care ghilotinau genele inferioare. Creierul pâlpâia ca o veioză veche. Ultimele semnale nervoase sunt trimise către centrul de comandă Unde femeia machiată strident încă apasă butoanele, plicitisită. Degetele au devenit trasee de parcurs, Vasele […]
foarte pe scurt, deși s-ar putea să fie cu implicații naționale… Terminologic suntem evident tot în latină (suicidium, sui caedere, a se ucide pe sine) dar nu asta e problema. Analistul politic, chiar politologul, Ion Neculce, mergând la surse și nu pe, realizează în serialul său O samă de cuvinte […]
răzbunarea adică, primește în marile opere expresii diferite în funcție de cauza care a generat-o. Nu e neapărat rațională, dar nici arma prostului cum crede vulgul. O definiție intelectuală chiar o dă Bartolo (Le nozze…) după care „vendeta e o plăcere oferită înțelepților”. Posibil… În Rigoletto răpirea Gildei e o […]
Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
Deschid sertarele din zona pieptului. Ies îngeri cu aripi dantelate și chip anonim Etalându-și buclele fotografiate de timp. Se nasc perle sângerii la baza palmelor întinse spre cer. Îți atârnă florile din palme Udate cu perle de alb murdar Gingășia lor mi s-a imprimat pe foile albe din xerox. Am […]
