De ce…

există tentația de a crede că totul  a început cu noi, adică în secolul XX? Să clarificăm cele legate de Ziua mamei care nu prea are nimic în comun, ca origine, cu lumea de peste ocean, nici cu europeana Clara Zetkin,  iar ca novi Romani ce suntem, volens nolens, ne întoarcem tot la Roma. Deci nu e 8 martie.

1 Martie era Matronalia, una din cele mai vechi și importante sărbători, dedicată mamelor, matroanelor, adică femeilor căsătorite. Matrona, termen ușor depreciat azi ca multe altele (vezi reziliența, adică datul înapoi de teamă) respecta calitatea de femeie căsătorită, de soție, dar prin  extensie feminitatea. În 1 Martie femeile mergeau la templul lui Iuno Pronuba, cea a căsătoriilor dar și Lucina, cea care ajuta la nașteri, căci după purificarea din februarie, se spera  în fecunditate. Ritualul care avea loc reflecta în primul rând  respectul pentru femei, în general, însă și sacrul de care acestea erau apropiate tocmai pentru că aduceau pe lume copii. Se duceau ofrande la templu. De subliniat că matroanele primeau cadouri specifice, bijuterii dar și flori în familie.

Oarecum contradictoriu, în aparență, e faptul că aceeași zi îi aparținea și lui Mars. Arătam cu altă ocazie că e și începutul sezonului războaielor, dacă nu continuau cele hibernale. Ovidius în Fastele observă o aparentă contradicție și, în virtutea permisiunii poeților de a se adresa zeilor, căci inspirația vine din sacru, îl întreabă pe  Marte: „Spune-mi… tu cel potrivit bărbăteștilor slujbe,/ Totuși matroana de ce ține-ale tale serbări?” Modul în care răspunde războinicul zeu e relevant: „ La astă-ntrebare  răspunsu-mi-a Mavors, coiful scoțându-și/ (Însă în dreapta ținea sulița de aruncat)”. Zeul clarifică faptul că datorită lui Roma, după ce ”fost-a mică”, a ajuns măreață căci „armele-ți dau ce dorești”. Nu îl putem contrazice nici azi… 

Prin urmare avem o împletire între roșul sângelui de pe „sulița de aruncat” și albul păcii materne, de unde și șnurul mărțișorului, care, după unele surse era atârnat pe crengile copacilor în curs de înflorire. Ulterior trebuie să se fi „alcătuit” mărțișorul oferit matroanelor, doamnelor. Și pentru a  nu fi victimele aiurelilor neaoșiste barbare care inundă „pe surse”,  să specificăm  că mărțișor tot de la Ei vine, din marț-, Martius,  cu un sufix diminutival, de unde a devine ă. 

În fine dar nicidecum la urmă, să vedem care e baza legiferată a respectului roman față de femei, deci nu doar factorul sacru. Câteva secvențe juridice reflectă temeinicia relației cu femeile în lumea romană: Femina est finis familiae , Femeia este măsura familiei, Mater familias, Mama familiei, Materna iura non possunt aboleri, Drepturile materne nu pot fi abolite, Mater semper certa est; pater est quem nuptiae demonstrant, Mama este întotdeauna certă; tatăl este cel pe care-l vădește căsătoria. Iar pentru cei care subestimează anumite relații, să subliniem că nimic nu e pierdut căci Uxor non est socia, sed speratur fore, Soția nu este asociată, dar se speră că va deveni. 

Ce frumos ar fi dacă respectul ar funcționa fie și de 8 Martie precum odinioară de 1… 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *