Încrucişări
Pe Gheo l-am văzut întotdeauna ca eseist ingenios şi povestitor de cursă lungă, priceput să ţină frâiele naraţiunii şi să dea brânci dialogului. Cred şi acum, după ce distanţarea (în timp) a disipat reacţia consecutivă lecturii, că Noapte bună, copii! şi Disco Titanic sunt romane fără de care proza contemporană […]









