Poetic păr! Te lași purtat în valuri de vânt… al cui chip îl ascunzi? Degete lungi se joacă cu tine… cum te simți dat într-o parte și prins cu o agrafă supradimensionată? Lung, șaten și mătăsos, se prind privirile de tine și gânduri mediocre rămân agățate prin firele tale pline. […]
(…) Realitatea e că UNTOLD nu e de povestit în vorbe, ci în emoții. E despre a trăi experiența, despre a te conecta cu tine și cu ceilalți și cu muzica toată și cumva a te simți, măcar pentru o secundă, la fel de cuprinzător ca scena uriașă de pe […]
Orice clipă lasă în urmă umbra ei. Soarele măsoară Timpul și pe un pom și pe un copac, permutându-le treptat umbra, de la 12 până la cap. Cine doarme sub un pom fără ceas deșteptător, știe când să se trezească pe Timp sa nu-l amăgească. Cine doarme sub copac, alte […]
Alerg în cârje fugărit de lupi; mă-mpiedic și cad cu obrazul pe-o piatră. Haitele mă-nconjoară, fiara se apropie cu colții rânjiți și mușcă din mine, se hrănește cu trupul meu, bea din sângele meu și valea răsună de urletele lupilor înfometați. Mâine trupul meu, sângele meu, se vor transforma în […]
Lumea jazzului s-a îmbogățit cu încă o ediție Sibiu Jazz Festival. Timp de trei zile(13-15 august) publicul a putut experimenta un veritabil jazz happening, un amestec sui generis de stiluri consacrate acestui gen muzical. Formațiile cuprinse în line up au recompus pe scenă farmecul jazului profund legat de entuziasmul creației […]
Cei care se trezesc din somnul rațiunii, zis la noi speranță; Buimaci, își derulează cu amărăciune viața, Atât de strâmbă-i realitatea încât parcă si străbunii, Le spun din ceruri că-ar fi bine să întoarcă înc-odată roata! Alegem să plecăm departe, dincolo de munți, Degeaba ne-am unit atunci, în sânul unei […]
Mai ții minte ce tineri eram ? Eu aveam 21 de ani iar tu 19. Stam tolăniți amândoi pe deal, la umbră sub plop. Eu tolănit într-o rână, tu pe spate cu capul pe brațul meu… Aveam părul lung care-mi cădea peste umeri. Tu aveai părul lung și negru până […]
Sălciile din fața blocului meu au frunzele albastre. Iarba galbenă ca o lămâie este părul blond al naturii care se întinde netedă până dincolo de orizont. Eu stau singur în fața ferestrei și privesc… un spectacol multicolor halucinant. Numai eu singur mult prea singur mă mir de albastrul ceruleun al […]
“Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naştere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?”… Eh, sigur că “dau fuga” la poezie, șansa majoră de a întrerupe alunecarea asta nu numai […]
Copacu-ncare poți ciopli Madonă sau sicriu nu are flori nici umbră nu-și aruncă ; sub el în palmă vrau să-mi scriu „mi-e dor” și pumnul greu să-l strâng. Arunc cu pietre spre amurg și-mi curge-o lacrimă încet și parcă mâinile mă dor și parcă mă lovește-n piept și greu mă […]
