Pictorul canadian de origină română Remus Moldovan s-a născut în 1964 la Cluj. În 1989 a absolvit – ca șef de promoție -Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția pictură. Din 1994 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar din 2004 este membru al societății OAS (Oackville Art Society), Canada. A emigrat în Canada ȋn 1999. A participat la șapte expoziții individuale în România, Italia și Canada și la zece expozitii de grup în România și Canada. Are lucrări în colecții private în Canada, SUA, Nouă Zeelandă, Germania, Franța, Italia, Austria, Ungaria și România. Una dintre colecțiile private importante în care se află două lucrări ale pictorului este cea a lui Sir. Kenneth R. Thomson din Toronto, renumitul colecționar care a donat o mare parte din tablourile sale muzeului de artă canadian AGO (Art Gallery of Ontario). Lucrările lui Remus Moldovan pot fi vizionate pe webul personal, https://remusmoldovan.com
Locuind lângă Toronto, atât ziarul Observatorul din Toronto cât și Cenaclul Nicăpetre au fost alături de acest mare pictor de-a lungul anilor. El a obținut, pentru meritele sale artistice, premiul Nicăpetre și a fost prezentat în multe rânduri comunității românești din Canada cu expoziții, articole, prezentări electronice de tablouri, etc.
În 2021 Remus Moldovan a scos un album format din lucrări de grafică în cerneală pe hârtie și în alb-negru intitulat „Station of the Cross” (Calea Crucii) reprezentând patimile lui Isus (condamnarea la moarte, urcarea pe munte cu crucea, răstignirea, moartea). Cele 14 stațiuni – sub formă de picturi sau basoreliefuri – se află pe pereții laterali în toate bisericile romano-catolice, iar creștinii, în săptămâna mare (dar nu numai), parcurg și se opresc cu rugăciuni, împreună cu preotul, la fiecare din aceste stațiuni. Tablourile au fost terminate în 2020, iar în 2021 pictorul le-a reunit într-un album de o mare și vibrantă frumusețe.
Succesiunea tablourilor reprezintă patimile lui Hristos și fiecare tablou în parte este destinat unui anumit moment precis, cum ar fi, de exemplu, condamnarea lui Isus, drumul lui cu crucea, prima cădere, întâlnirea cu Veronica, cea care îi șterge fața cu o năframă, a doua cădere, crucificarea, moartea, coborârea trupului de pe cruce. Ca și stațiunile din biserici, aceste tablouri spun povestea patimilor lui Isus. Am putea cosidera albumul, deci ciclul de 14 tablouri, o lucrare unitară. Ceea ce și este. Și totuși, fiecare tablou în parte este o lucrare de sine stătătoare.
R.M. Statiunea 3 Isus cade pentru prima dată
Remus Moldovan este un pictor nu numai original, talentat și cu mare forță de expresie, dar și un artist interesat în egală măsură nu numai de conținutul și culoarea lucrărilor sale, dar și de forma lor în spațiu. Sau, aș spune, e un pictor sculptural. De altfel el, într-una din convorbirile noastre, mi-a mărturisit cum i-a venit ideea acestui ciclu de tablouri: a văzut, într-una din bisericile catolice din Ontario, Calea Crucii (sau Drumul Crucii) sub formă de basoreliefuri executate de un artist canadian. A fost atât de impresionat de ele, încât s-a hotărât să creeze el însuși un ciclu de 14 tablouri, evident, total diferite de ceea ce văzuse și l-a inspirat.
R.M. Statiunea 6 Veronica șterge fața lui Isus
Coperta albumului reprezintă un portret stilizat al lui Hristos, desenat din cuie, simbolul – acest caz – al durerii, al suferinței. Fiecare stațiune (tablou) este tipărit pe pagina fără soț, iar pe pagina de alături, cu soț, este, jos, titlul stațiunii iar sus desenul câtorva cuie, de fapt un fragment din potretul de pe copertă. Dacă aceste fragmente sunt asamblate ca într-un puzzle, ele vor reconstrui imaginea lui Isus.
R.M. Stațiunea 11 Isus este bătut în cuie pe cuce
Mi-ar fi greu să descriu complexitatea de sentimente pe care mi le-a provocat parcurgerea, unul câte unul, a tablourilor din album, datorată, evident, forței evocatoare a desenelor. Imaginile nu apar explicit, direct, imediat. Ele trebuie privite un timp pentru ca, din contururile alb-negru ale desenelor să se evidențieze subiectul tratat, nu numai ca formă, dar și ca luminozitate. În plus, fiecare desen pare a avea mai multe straturi în adâncime, pe care privitorul le descoperă treptat. Fiecare tablou în sine constituie, de fapt, o poveste, în care subiectul principal, respectiv titlul stațiunii, e vizibil, dar găsim și amănunte care fac parte din povestea acelui tablou. De exemplu, în stațiunea 3, Isus cade pentru prima oară. Îl deslușim pe Isus, descoperim crucea, dar simțim și elementele ostile din jurul lui Isus.
Forța de sugestie a lucrărilor, ca și cea de transmitere a durerii din fiecare tablou sunt cu totul remarcabile. Pentru că, de fapt, ce este arta altceva decât capacitatea de a transmite emoții? Aici însă mi s-a părut și altceva: desigur, avem de a face cu un pictor extrem de talentat, dar în acest album, în fiecare amănunt al lui, apare și profunda credință creștină a lui Remus Moldovan. Simțim, când privim tablourile, nu numai patimile lui Isus, ci și ale celui care le-a zugrăvit. Fiecare cui din potretul lui Isus de pe copertă, răsfirat apoi în piese de puzzle pe diverse pagini, se înfig dureros în mintea și inima privitorului.
În multe țări catolice din Europa, înainte de Paște, se organizează puneri în scenă ale patimilor lui Isus, fie ca spectacole, fie ca procesiuni. Am vizionat la TV câteva, dar niciunul nu m-a cutremurat atât de tare ca privirea recentului album de 14 tablouri care, de fapt, reprezintă chintezența suferinței umane.
Felicitări pictorului Remus Moldovan pentru această realizare artistică și spirituală de mare valoare !
Notă: articoul a apărut în forma inițială în Vatra veche (2021).
