Noapte. Şi cam frig. Dar totuşi, pentru o noapte de ianuarie nu e chiar atât de frig. Stau în staţie şi aştept RATB-ul. Iarăşi nu am bilet. Iarăşi trebuie să fiu cu ochii în patru să nu mă prindă controlul. Mă uit în jur. În staţie mai sunt câţiva cetăţeni […]
Dacă ar putea fi ghicit orașul acesta, s-ar răspândi destule mirozne deasupra văzduhului. Printre ulicioare și cafenele, curți interioare și pilaștri, mirodenii, prăvălii de ceaiuri (Ali Baba, majoritatea), chiar orașul, cu toate credințele lui bifurcate, stă sprijinit pe labe și coadă și pufăie din narghilea. Muezinul se-aude ca un ceasornic, […]
Eu sunt un om cu destin feroviar- călătoresc destul de des, uneori pe distanţe scurte şi monotone, între aceleaşi veşnice destinaţii – întrebându-mă cum de într-o pluralitate de domicilii- majoritatea cauzate academic, încă pot recunoaşte care e domestic în toată profunzimea nostalgiei de „casă”- alteori pe rute mai lungi şi […]
Noul interes pentru îmbrăcăminte se explică şi printr-o nouă sensibilitate, în armonie cu un anume temperament. Moda, schimbătoare în însăşi esenţa ei, răspunde unei exigenţe care este aceea a nervoşilor. Nervosul îi cere hainei să-l schimbe, să-l calmeze, totodată, impunând pentru o clipă naturii lui de Proteu o formă precisă, […]
Copilaria e un ochi de ou ce coace într-un ochi de aragaz văzută printr-un ochi de sticlă. Te joci cu un ochi de pirat ferindu-te de ochii lumii pentru a crește în ochii altora Reflectat de un ochi de pisică noaptea când luna face ochi, Numeri ochiurile de apă pe […]
În Bucureşti e problemă cu apa. Acum câţiva ani, ţin minte, dacă deschideai robinetul de apă rece obţineai o apă călâie, cu gust sălciu. Erau ţevile puse prea aproape de suprafaţă, după cum mi-au spus cunoscuţii. Acum situaţia s-a mai ameliorat. Apa rece de la robinet este intr-adevăr puţin mai […]
Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, odată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. Iluzie Din tine, lent se scurge gingășia Într-un secret se-adăpostește […]
cel de lângă mine visează abatoare de oameni. el știe: oamenii sunt firișoare de sânge intră și ies din ei ca și cum ar trece prin mașina de tocat.
Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arată pe veci. Floare de vad, Asemeni zorilor, Căderii florilor Stelele cad. Floare de drum Care te-nduri pe-atât, Ş-atuncea te-am iubit, Atunci ș-acum. Flori de mormânt, În taina serilor Am dat durerilor Aripi de vânt. (Mihai Eminescu, […]
Providenţa a voit aceasta: din ziua când am îndreptat primii noştri paşi în această frumoasă ţară, Ea a revărsat binecuvântările sale asupra faptelor noastre. Cu ajutorul Ei am putut străbate această lungă trecere de vreme, încongiurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o încredere şi o iubire cari au […]
