Ea nu mai e aici, dar a rãmas În tot ce mã-nconjoarã, ca parfumul. Mã uit la ce privea de la fereastrã, Vãd teii reflectaţi în ochii ei, Aleea printre crengi îngânduratã Şi norul ca un zâmbet risipit. O iau cu mine-n somn, dar dimineaţa, Ea se trezeşte parcã, eu […]
fîntîna unde te-am găsit, din piatră albă, ea, răstignit în tăcerea apei care curgea, tu, fîntîna care te-a născut şi care hrănea deşertul pe care tocmai îl părăsisem. fîntîna aceasta te iubea. am văzut oaza şi trupul tău aproape de moarte, însetat, înconjurat de ape. nu ştiu care mi-a liniştit […]
Geme. Îmi lipesc obrazul de uşa de la intrare. Miroase a stejar. După atâţia ani, încă mai miroase a stejar. Tata a fost mândru când a cumpărat-o. Nu avea nimeni uşă ca a noastră. Din stejar sculptat. A cărat-o în spate kilometri întregi. Uşa era grea, dar tata a cărat-o […]
Am trăit în zodia îndoielii apoi am trăit în cealaltă zodie
Sub soarele Heladei, cuibărit spre amurg în imensitatea Mării Egee, lumea capătă o strălucire aparte. Arcuită pe coline hașurate de sinuoase șiruri de case albe, Atena mi se dezvăluie în zodia contrastului dintre agitația diurnă a orașului și misterul ce se răsfiră în ritm nocturn și calm din efigiile simbolice […]
Dialogul Monica Pillat – Cristian PĂTRĂȘCONIU a fost publicat în numărul din luna august al revistei Orizont, paginile 4-5. De ce era rău / negativ / nepotrivit să ai ca ascendenți pe Brătieni sau pe cei din familia Pillat? Era rãu pentru regimul comunist sã persiste memoria trecutului nostru istoric […]
Cartea nonconformistului filozof nietzschean Michel Onfray este în mai mică măsură un breviar al hedonismului menit să reabiliteze acest curent filozofic greșit interpretat (adevărata reabilitare survine în opera magna a lui Onfray: cele șase volume ale „Contraistoriei filozofiei”) și în mai mare măsură o deconstrucție lucidă și radicală a creștinismului […]
Nu mai încape vreo îndoială asupra faptului că noi, europenii – dar și alții asemeni nouă – suntem tributari imaginarului, până la sclavie, robie, sau cum vrem să-i spunem supunerii aproape necondiționate la cele văzute, „pipăite” deci cu ochii; suntem urmașii nu doar întru (ne)credință ai lui Toma care-și vâră […]
Știam că filmul produs de Securitate, fusese „interpretat” chiar de către acuzați. L-am văzut grație Irinei Lusztig și m-a frapat prin tendențiozitatea sa vituperantă. La prezentările din 1960, este probabil ca „interpreții” (minus Monica Sevianu) fuseseră de-acum executați. De ce jucaseră acele roluri ignobile? De ce acceptaseră acea sinistră mascaradă? […]
Când noaptea-ndepãrteazã hãrmãlaia Care mã-mpinge ziua prin hãţişuri, M-arunc în întuneric ca-ntr-o mare Şi-atunci orbeşte dau de Tine, Doamne. Imaculatã ies târziu din beznã Şi când de dimineaţã deschid ochii, Lumina se aprinde dinãuntru. Tot ce pãrea mai ieri sã ne despartã, Dispare din privire fãrã urmã Şi aerul se […]
