Tudor Crețu. Portret-colaj. Reper – un album futurist. studio live. Ce am reușit, cu penseta de sprâncene sau cu vârf ascuțit de pană, într-o după-amiază blândă de primăvară, să extrag din carte. Posibile portrete în care l-aș încadra defectuos, de bună seamă, urmând traseul sinuos, păstos, mult ofertant (prin asta, […]
Neobișnuită modalitatea lui John Freeman de a rescrie, în proză, în texte concentrate, o seamă de interviuri luate,pe parcursul a 13 ani, unor scriitori,55 la număr, de origini diferite, cu scriituri care merg de la formulele clasice la cele avangardiste sau postmoderne. O foarte interesantă modalitate de a-i descoperi pe […]
În Timișoara – aflu de la maică-mea –, există niște rulote nemțești sau ceva de genul, avangardiste, unde duci, dacă dorești, tot ce conține, prin casă, puf și pene. De rață, gâscă, găină, curcan, struț, prepeliță, duci,adică,perne sau dune imense,moștenite de la bunici și, ca-ntr-o minune postmodernă, ele intră la […]
când mor poeții primăvara târziu cu volume neterminate cerul se face negru se despică drept la mijloc o gaură neagră se face și-ncepe să ningă prostește prin toate cotloanele lui din senin începe să ningă moartea ține dumnezeiește de sicriu cu o mână cu cealaltă în direcție opusă împinge […]
Eseurile profesorului Giovanni Rotiroti vorbesc, așa cum putem observa din cuprins sau de pe ultima copertă a cărții Dezvrăjirea lui Cioran (Cluj-Napoca, Editura NAPOCA STAR, 2016), despre concepte tari, dominante ale cioranianului labirint filosofic: luciditate și deznădejde, suferință și sinucidere, abis și timp, patimă și durere, inteligență și libertate. Aceste […]
În acel oraș cu iepuri albi, din Alpi, aș fi vrut să trăiesc până la adânci bătrâneți. *** La balcoane, zgomotoase femei rujate și proaspăt coafate stăteau, fără excepție, pe scaune lungi, din plastic decolorat. În brațe, fiecare ținea, între două bârfe, un iepure alb, mototol de tandrețe […]
Priveam pe geam. Stația Horezu. Autocarul oprește brusc. Doar un pasager. Cu barbă. În haine lungi, negre. Văzut din spate, părea un fost coleg de la universitate. Îmi lungesc gâtul, să văd mai bine. Domnul P. – îmi zic. El să fie? Mă trezesc vorbind de una singură. Doamna de […]
Știm cu toții că lexicul limbii române nu se defineşte numai prin cuvinte de sine stătătoare, ci şi prin vocabule înlănţuite în sânul unor secvenţe complexe, pe care gramaticile le numesclocuţiuni. Există, astfel, îmbinări de cuvinte care apar constant în limbă, un soi de forme lexicale încremenite, zămislite cu mult […]
”Mă mușcă un câine Ah, privesc prin el Ca printr-o fereastră.” (Nichita Stănescu, Haiku, în Opera poetică II, București, Humanitas, 2000, p. 466.) La Nichita Stănescu – fapt, de altfel, valabil pentru aproape toți poeţii moderni – cuvântul e mai mult decât semn, decât literă scrisă, este […]
”Pe sticluțele respective, scriam cuvintele pe care doream să le învățăm, făcând un fel de tăblițe din ele. Se uda puțin o suprafață a acestor sticluțe paralelipipedice, după aceea puneam un strat subțire de săpun și peste stratul de săpun, cu o cârpă, de pe peretele vopsit cu var, […]
