Călugărul

Priveam pe geam. Stația Horezu. Autocarul oprește brusc. Doar un pasager. Cu barbă. În haine lungi, negre. Văzut din spate, părea un fost coleg de la universitate. Îmi lungesc gâtul, să văd mai bine. Domnul P. – îmi zic. El să fie? Mă trezesc vorbind de una singură. Doamna de lângă mine îmi aruncă săgeți. Mă simt datoare să-i explic. ”S-a călugărit în urmă cu ceva timp.” Surâd tâmp. Nu pare să înțeleagă. A ajuns în dreptul scaunului meu, nu mă vede, îl trag ușor de mânecă. ”Te-ai rotunjit, era să nu te recunosc!”De fapt, vrea să spună că am îmbătrânit. E gentil. Coborâm la stația următoare și bem pe fugă o cafea, la barul cu fum dens și miros de mititei. Trăiește departe de lume, în preajma mănăstirii. Nu voi pronunța numele mănăstirii. Nu, nu-i anahoretic. E doar izolat de civilizație. Merge la București. Doamna S. face parastas pentru soțul decedat. Se va întâlni cu prieteni vechi, pe care nu-i văzuse de ani de zile. Stăm pe bancheta din spatele autocarului. Mă întreabă ce mai fac. Răspund că totul e ok, în viața mea, acum. E ca-ntr-o saună. Transpir abundent. N-ar fi trebuit să mă-mbrac așa de gros. Helancă și sacou din lână. Nu e loc nici să arunci un ac. Doi copii dorm pe interval, cu capul pe-o sacoșă uriașă de rafie. Geamurile sunt aburite. Poți scrie cu degetul pe ele. Pesemne că afară e foarte frig. Se gospodărește singur. Ciuperci sunt la discreție în pădure, afine, mure, fragi. Acceptă produse bio, sticle cu vin, ulei de măsline, sfeclă roșie, salată proaspătă, fasole verde, prune, struguri, nuci. Numai de la prieteni. Le conservă pe iarnă. Înăuntrul chiliei, se poate întâmpla ca, iarna, temperatura să fie de maximum două grade, când afară sunt minus douăzeci. Într-un an, Dumnezeu e martor, era să moară. A făcut otită și s-a tratat de unul singur cu țuică. A stat mai multe zile în spital, fiind la un pas de moarte. L-au vizitat câțiva prieteni cu copiii și alte persoane dragi, probabil. E timpul să cobor. Ne luăm la revedere. Șoferul țipă la mine. Scap din mână rucsacul și mă lovesc la fluierul piciorului. ”Doamnă, avem un orar, ce  naiba!”

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *