Prezent

Deodatã eşti cu mine
Şi-n aer e un dangãt
De clopot care bate
Îngenunchindu-mi mintea.

– Cum poate sã se-aprindã
Lumina din cenuşã,
Fãcând din ce se curmã
Un orizont de aripi?

– Legat de întâmplare,
De fapt divers, de moarte,
E singur doar trecutul,
Ţinut în colivie.

Dar dacã îi dai drumul
Şi-l laşi sã zboare-n largul
Secundei care vine,
Trãirea n-are capãt.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *