La început, „copralul“ Matthew Nweke nu se îngrijoră prea tare. Era ocrotit de o amuletă puternică, pe care i o făcuse un mare dibia de la el din sat când fusese acolo în ultima permisie. Dar, pe măsură ce auzea câte și mai câte despre Ezeulu, încrederea lui în amuletă […]
— N așfi crezut ! zise Wade. — Foarte ciudat, un sacrificiu dintre cele mai neobişnuite. Mă întreb despre ce o fi vorba. — Poate e pentru însănătoșirea împuternicitului regelui, zise în glumă Wade. Apoi ceva păru să l zguduie vorbi iarăși, de data asta serios. — Nu mi place […]
1.” Cezar? Don Quijote? Pe care dintre ei, în înfumurarea mea, voiam să mi-l aleg ca model? N-are importanţă. Fapt este că, într-o zi, cândva, de pe un meleag îndepărtat, am pornit să cuceresc lumea, toate perplexităţile lumii…” 2.În limba română, opera sa e publicată exclusiv de către editura Humanitas. […]
Rusia este o țară imensă, cu o infrastructură extrem de precară. Acesta e un punct slab și, în același timp, tare. Cine se încumetă să atace o țară, unde noroiul e până la brâu?! Dialog exclusiv La Punkt: Armand Goşu –Cristian Pătrăşconiu Cristian Pătrăşconiu (CP):Se poate spune că acum, în […]
Alexandru VLAD (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox, 1973. Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime […]
Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai încărcată cu desfăşurări dramatice. Situaţia e atât de nesigură şi de schimbătoare, încât momentele alternative de bucurie şi de disperare se ţin lanţ, punând nervii şi judecata tuturor la grea încercare. România se simte trădată: de ruşi, în primul rând, […]
Iaşi vineri, 23 februarie/8 martie 1918 Cum aş putea găsi cuvinte să descriu ceas cu ceas tragedia hidoasă pe care o trăim? Mi se pare că suntem ca un om a cărui haină s-a prins într-o maşină şi care e tras tot mai aproape de o moarte sigură. Am senzaţia […]
Era prezent şi Carol, şi împreună am încercat din răsputeri să-l convingem că încă se poate elibera de oroarea care se apropie clipă de clipă, numai să vrea, că armata e cu el, că cer zgomotos să le adreseze cuvântul, cuvântul eliberator! Una peste alta, de data aceasta mi-a primit […]
(…) Mai târziu a venit Barbu, l-am inspirat cu ultima mea speranţă pe cale să se stingă, iar el m-a privit pe jumătate cu milă, pe jumătate cu admiraţie pentru flacăra din mine, care nu moare niciodată şi care mă oţeleşte iar şi iar ca să ţin piept noilor încercări. […]
Am văzut consternarea înscrisă pe toate chipurile. L-am chemat pe Carol şi l-am întrebat ce măsuri se iau. Mi-a spus că Berthelot ceruse să fie primit de Nando şi că venise deja. Chiar atunci a apărut şi Barbu, palid şi îngrozit, şi am hotărât pe loc să trimitem după Prezan. […]
