Somelier de cafea și de poezie,
Iubesc arta, deci sunt haos.
Tăietor de catifea pe inimă,
Iubesc poezia, deci sunt sincer și trist.
Mirat căzut din cea genune
ca un Hrist.
De la fecioară arsă
de la pană la rug
iubesc vocea ta,
deci sunt muzică în amurg.
Nu putem să vorbim
despre ceea ce iubim.
Vorbesc despre poezie pentru că o ador
iar când adorăm
fazanul din noi
coboară de pe altar
și își desface evantaiul de păun
în ecourile gotice ale catedralei noastre
Mai departe
ne rugăm la un vitraliu înaripat
pe care ne răstignim buchetul de șerpi
limbile noastre când scapă de piele
când veninul strălucește a miere
