Suntem ceea ce iubim

Somelier de cafea și de poezie,

Iubesc arta, deci sunt haos.

Tăietor de catifea pe inimă,

Iubesc poezia, deci sunt sincer și trist.

Mirat căzut din cea genune

ca un Hrist. 

De la fecioară arsă

de la pană la rug

iubesc vocea ta,

deci sunt muzică în amurg.

Nu putem să vorbim 

despre ceea ce iubim.

Vorbesc despre poezie pentru că o ador

iar când adorăm

fazanul din noi

coboară de pe altar

și își desface evantaiul de păun

în ecourile gotice ale catedralei noastre

Mai departe

ne rugăm la un vitraliu înaripat

pe care ne răstignim buchetul de șerpi

limbile noastre când scapă de piele

când veninul strălucește a miere

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *