Personajele feminine ale lui Truffaut sunt alcătuite dintr-o substanţă unică. Teribile şi fragile, ele merg, până la căpăt, fără să ezite. Isabelle Adjani este una dintre acele tragediene care oferă cinematografului o efigie a iubirii şi obsesiei. Coborârea în nebunie este ultimul prag.
Truffaut, „L’histoire d’Adèle H”
LaPunkt
- Tweet
Ultimele articole

Proiectul Pessoa – ritmul

Între desemnare și candidatură

Omul, moartea, destinul

Eșec și umilitate

Continentul Joyce

MUSICA PURITAS DOMINICA (trio… )

Întrepătrunderi

Despre putere și conducere…

Fjord. Câteva impresii puternice

Virginia Woolf: o viaţă în fragmente

MUSICA PURITAS DOMINICA (sinuciderea…)

„Strălucirea” şi spaţiile liminale

Radu Petrescu : jurnalul, textul ,privirea

(Dez-)(in-)formarea …

,,Eu, care ard în cuvinte”

La aniversare
INSCRIE-TE LA NEWSLETTER!
Sa fii mereu LaPunkt!
Cele mai citite
- Merită să aştepţi pe cineva care nu te iubeşte? 132765 views
- De ce unii oameni nu se mai pot îndrăgosti? (relaţia supra-toxică) 83307 views
- Noaptea dinaintea examenului. Cum înveţi când nu mai ai chef să înveţi în sesiune 82752 views
- Despre prietenie, cu dragoste 39974 views
- Vasile Voiculescu, „În grădina Ghetsemani” 24509 views