Personajele feminine ale lui Truffaut sunt alcătuite dintr-o substanţă unică. Teribile şi fragile, ele merg, până la căpăt, fără să ezite. Isabelle Adjani este una dintre acele tragediene care oferă cinematografului o efigie a iubirii şi obsesiei. Coborârea în nebunie este ultimul prag.
Truffaut, „L’histoire d’Adèle H”
LaPunkt
- Tweet
Ultimele articole

Praguri

MUSICA PURITAS DOMINICA (clarinetul… )

Un adevăr mai puțin cunoscut

Tudor Gheorghe

Mircea Eliade: Jurnalul portughez

Festival – concurs PRIMA VERBA: 15-16 octombrie, Drobeta Turnu Severin

Dostoievski : scrisorile şi destinul

Ce aveți cu ei ???

Dino Buzzati şi povestirile

MUSICA PURITAS DOMINICA (orchestra de cameră…)

Vântul

Mario Vargas Llosa şi domeniul ficţiunii

Decalog mediatic

MUSICA PURITAS DOMINICA (mesajele… )

Jocul cu eșarfele. Un breviar de semiotică ,,domestică”

Basm invers (Din scrisorile tatălui meu)
INSCRIE-TE LA NEWSLETTER!
Sa fii mereu LaPunkt!
Cele mai citite
- Merită să aştepţi pe cineva care nu te iubeşte? 132876 views
- De ce unii oameni nu se mai pot îndrăgosti? (relaţia supra-toxică) 83432 views
- Noaptea dinaintea examenului. Cum înveţi când nu mai ai chef să înveţi în sesiune 82789 views
- Despre prietenie, cu dragoste 40093 views
- Vasile Voiculescu, „În grădina Ghetsemani” 24789 views