În România politicienii nu plagiază. În România cei condamnaţi acceptă cu seninătate deciziile justiţiei. În România banii publici sunt alocaţi transparent, pe baza unui algoritm inatacabil. În România legile sunt aplicate cu fermitate, iar parlamentarii lucrează la ameliorarea lor, zi de zi. În România, iarna este un anotimp al bucuriilor şi al emoţiilor: primarul general al Bucureştiului este veselul Moş Crăciun ce aduce vestea minunată a eliminării troienelor de pe trotuare, în vreme ce ministrul marilor proiecte anunţă victoriile repurtate de harnicii săi colegi social-liberali.
În România, ţara celor care se trag din cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci, există o mână de oameni ce veghează ca puritatea acestei naţiuni legendare să nu fie pângărite. Aleşi după cele mai severe criterii, membrii CNC stau de pază la hotare, spre a opri pătrunderea viciului şi a pornografiei. De aceea, cum se şi se cuvine, accesul tututor românilor la ultima creaţie de artă degenerată a lui Lars von Trier a fost interzis. Noi, românii, nu avem nimic în comun cu acestă suită de imagini dezgustătoare şi oribile. Noi sprijinim creaţia educativă şi ocrotim somnul tihnit al copiilor noştri.
În patria trustului Intact şi a defunctului OTV, este firesc ca Lars von Trier să fie alungat din cinematografe. Ipocrizia noastră este rafinată şi elegantă. Întorcând ochii de la vulgaritatea care ne înneacă, cotidian, parizitând şi jefuind comunitatea de cetăţeni, statul nostru are răgazul de a se delecta cu actele de cenzură. România anului 2014 nu este copleşită doar de nămeţii ce par eterni. Ea se sufocă sub povara minciunii şi turpitudinii.
aparut pe contributors.ro
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
