Ultima trilogie a lui Lars von Trier se termină cu Nimfomana I și II (N()mphomaniac) și este un eseu cinematografic despre narcisism și depresie, după Antichrist și Melancholia. Toate filmele menționate urmează firul roșu al depresiei profunde care destabilizează personajele. Personajele feminine, Justine (Melancholia), She (Antichrist), Joe (Nymophomaniac) sunt dominate […]
O inedită melodramă locală a însoțit prezentarea ultimului film al lui Lars von Trier în România. S-a clamat împotriva noii cenzuri, s-a invocat prestigiul marii arte, s-au reamintit procese celebre pentru pornografie dezmințite de evoluția mentalităților, s-a denunțat ghetoul cultural românesc. Nu a lipsit presiunea politică, o voce reprezentativă a […]
Initial, voiam sa vad ambele parti impreuna, in cinema. Dupa care, am aflat ca trebuie sa ma limitez la vizionarea primului, cel putin in cinematografe. La cateva ore dupa ce-am iesit de la Nymphomaniac 1, am citit o stire conform careia, de fapt, pot sa il vad si pe cel […]
Ce altceva ar fi putut să fie arta fără cenzură decât o poveste foarte lungă? Discutabil acum cine poate exercita prohibiţia, ca şi când ea te-ar face mai aristocrat, cel puţin în gusturi. Aşa îmi pare că au înţeles povestea lui Lars von Trier cei care au pus în faţa […]
Dacă ai o irezistibilă dorință de sex în România ești proscris; statul român prin instituțiile sale vigilente nu permite astfel de devieri. Orice pericol iminent catalizator al desfrânării nesățioase este imediat evaluat, monitorizat și interzis de o comisie. Într-o țară în care unii creștin ortodocșii practicanți sărută moaște de sfinți […]
În România politicienii nu plagiază. În România cei condamnaţi acceptă cu seninătate deciziile justiţiei. În România banii publici sunt alocaţi transparent, pe baza unui algoritm inatacabil. În România legile sunt aplicate cu fermitate, iar parlamentarii lucrează la ameliorarea lor, zi de zi. În România, iarna este un anotimp al bucuriilor […]
