TRANSATLANTIC. Jean Starr Untermeyer – În timpul Întunericului

 

Jean Starr Untermeyer

În timpul Întunericului

 

Ia-mă sub aripa ta, o, Moarte!

Am obosit, mi-e frig.

Ia-mă sub aripa ta, o, uriașă, nepărtinitoare, pasăre;

Ia-mă, du-mă de aici

Și lasă-mă să dorm.

Căci pământul care a fost cândva atât de dulce e searbăd

de la morții putrezind în el.

Aerul este înăcrit de la fumul luptelor

Chiar și cerul este întunecat din pricina fumului de tun

Frumusețea și pacea – unde sunt ele?

Duse sunt și ce folos?

Munții rămân acolo unde s-au înălțat,

Și mările poluate fierb în același bazin,

Indiferente.

Fiara din om iese, din nou, la vânătoare

Legănându-și brațele și adulmecând aerul, însetată de sânge.

Iar ceea ce era blând,

Ceea ce dădea roade, prin perseverența durerii, dus e.

Ia-mă sub aripa ta

O, Moarte.

Jean Starr Untermeyer (1886-1970), poeta și traducătoare americană, autoare a opt volume de poezie (printre cele mai semnificative amintim: Dreams Out of Darkness (1921), Steep Ascent (1927), The Winged Child (1936), și Love and Need: Collected Poems 1918–1940), precum și a unui volum de memorii:  Private Collection (1965).  Prin intermediul soțului ei, scriitorul și antropologistul Louis Untermeyer, a întâlnit poeții Robert Frost, Carl Sandburg și Amy Lowell. Untermeyer  a început să scrie poezie după o audiție a poemelor Ednei St. Vincent Millay.   A predat la Olivet College și New School for Social Research.

 

 

Jean Starr Untermeyer

During Darkness

 

 

TAKE me under thy wing, O Death.

I am tired, I am cold.

Take me under thy wing, O great, impartial bird;

Take me, carry me hence

And let me sleep.

For the soil that was once so sweet is sour with rotting dead;

The air is acrid with battle fumes;

And even the sky is obscured by the cannon’s smoke.

Beauty and Peace–where are they?

They have gone, and to what avail?

The mountains stand where the mountains stood,

And the polluted seas boil in the selfsame basin,

Unconcerned.

The beast in man is again on the trail,

Swinging his arms and sniffing the air for blood.

And what was gentle,

What bore fruit with patient pain, is gone.

Take me under thy wing,

O Death.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *