Jane Hirshfield
În fiecare dimineață vecinul meu iese afară
Dimineața
vecinul meu iese pe terasă și privește afară,
în unele zile poartă o jachetă galbenă,
în altele, o pelerină de ploaie, alteori, o cămașă.
Casa este destul de departe
Nu-i știu numele, nu-i văd bine fața.
Nu l-aș recunoaște, la rând, într-un aprozar.
Pentru o clipă, privește în direcția mea, peste vale,
apoi se întoarce în casă.
Între noi, frunzele își schimbă culorile, cad, reapar.
Între noi, gaița albastră, alteori, un șoim, cu zborul lor fulgerător.
De fiecare dată când fericirea crește, și tristețea trebuie să se adâncească,
Însă nu pot renunța la nostalgia pentru ceea ce trece.
Jane Hirshfield (n. 1953) este o cunoscută poetă, eseistă, editoare și traducătoare americană, autoare a nouă volume de poezii și două colecții de eseuri, finalistă a PEN USA – premiul pentru poezie precum și al premiului National Book Critics Award. Hirshfield a editat și a tradus în colaborare cu alți traducători patru cărți de poezie: The Ink Dark Moon: Poems by Ono no Komachi and Izumi Shikibu, Women of the Ancient Court of Japan (1990); Women in Praise of the Sacred: Forty-Three Centuries of Spiritual Poetry by Women (1994); Mirabai: Ecstatic Poems (2004) și The Heart of Hiku (2011). În 2012 Hirshfield a fost aleasă Cancelar al Academiei Poeților Americani, iar din anul 2019 este membră a Academiei Americane de Artă și Știință. Dintre cele mai recente volume de poezie ale sale, amintim: Ledger (2020), The Beauty (2015) și Come, Thief (2011).
Jane Hirshfield
Each morning my neighbor walks out
In the morning
my neighbor walks into his deck and looks out,
some days in a yellow jacket,
some days in a raincoat, some days in a shirt.
The house is far enough off
I do not know his name, cannot quite see his face.
I would not know him in line at the grocery.
He looks for a moment in my direction, across the small gorge,
then turns and reenters his door.
Between us leaves shift their colors, fall, reappear.
Between us the flash of bluejay, sometimes a hawk.
Each time happiness greatens, sorrow too must increase,
but I cannot let go the longing for what passes.
